sâmbătă, 22 septembrie 2012

Nu deranjaţi

Femeile trec fraudulos în inima barbaţilor, nici nu ştii cînd simţurile ţi se rătăcesc în drumul lor spre casă. Mie mi s-a întîmplat, tocmai în ziua în care numărul de femei de pe planetă ajunsese la patru miliarde. A coincis cu promovarea mea în partid, din funcţia de gestionar al furculiţelor şi cuţitelor cu ajutorul cărora se proporţionau salariile, am devenit şeful casei natale care se ocupa cu primirile în partid. Trebuia să am grijă, ca cei ce voiau să intre în partid, să aibă şuviţele de păr vopsite în culorile partidului, să nu aibă ascunse microfoane în cuvinte sau nasturi, să nu aibă în buzunare gîngănii capabile să roadă doctrina acestei formaţiuni politice. Era obligatoriu să ţină un jurnal zilnic, despre eventualele primejdii, să nu se priceapă la pictură, avînd astfel posibilitatea să publice în presa locală tablouri compromiţătoare, să nu sufere de xenofilie, adică să iubească străinii din alte partide şi să încurajeze apariţia metişilor.
A fost bine pînă cînd a venit învăţătoarea din cartier să se înscrie la partid. Auzisem despre ea, dar după ce am văzut-o, nu îmi venea să cred că o asemenea frumuseţe încape într-un partid, cum nici zborul nu poate fi înghesuit într-o colivie. Trupul îi era aşa de uşor, încît aveai impresia că este făcut din aripi, în ochii i se observa un conflict luminos, între lanul crud şi explozia albastră a dimineţii. În prezenţa ei, erai obligat să ierţi mirosul de pelin, grindina căzută peste inimă, chiar şi pe cei mai aprigi critici ai partidului.
În fişa de înscriere trebuia să trec înălţimea, cînd a plantat primul stejar în oraş, dacă avea un specialist să îi cureţe visele de eventualii spioni, dacă această cantitatea de căldură emanată provine de la focul dinlăuntrul sau din indeferenţa cu care sînii împungeau lumina. Din cauza spaţiului imens de pe buze, i-am trecut locul de naştere într-o stea şi pentru că se exprima academic cu trupul, domiciliul i l-am trecut în capitala limbii române. I-am montat aparatul de kilometraj al speranţelor şi i-am spus; domnişoară, vă rog să vă dezbrăcaţi, să vă măsor şi circumferinţa patriotismului.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu