joi, 6 septembrie 2012

La partid te poţi îmbolnăvi de plămîni

Ştiam că ruşinea este insensibilă la penicilină, că nu poţi ţine un partid în picioare numai cu dragoste, dar continuam să cred că regulile nescrise ale vieţii trebuie respectate. Mă abţin să mă pronunţ cînd văd cum cititul a devenit ceva neserios şi ultimii curajoşi de pe lumea asta sînt cei ce ţin o carte în mînă, cînd văd că politica este un breloc la punga cu galbeni, dar ce am văzut la această doamnă este inimaginabil.
Eram la coadă să-mi fac o radiografie la plămîni pentru că, de cînd mă dăduse afară din partid că fumez prea mult şi că mănînc silabe din sloganul acestei formaţiuni politice, avem un junghi în spate, exact în punctul de unde începe democraţia la noi. Cînd a apărut pe un ecran mare corpul ei plin de amprente al doamnei. După statornicia de care dădeau dovadă mi-am dat seama că sînt amprentele unor bărbaţi. Erau amprentele unor politicieni pentru că în centru aveau siglele partidelor, săgeţi, trandafiri, balanţe. Dacă ar şti să răspundă la telefon şi amprentele, i-aş da un mesaj celei care are în centru o săgeată, să îi spun că şeful lor, şeful amprentelor, a lăsat patul nefăcut la Cotroceni şi a scuipat coji de seminţe pe autostrăzile din Europa.
Doamna îşi amînase tinereţea cu mulţi ani, era încă frumoasă, dar tuşea din cînd în cînd şi medicii nu-i găseau tratamentul pentru că amintirile îi băteau direct în plămîni şi boala recidiva. Odată, cînd a tuşit mai tare i-a ieşit un semn de întrebare din gît. Trecuse pe la toate partidele şi în doctrina fiecăruia, pe lîngă cunoştinţele despre toreadorii polenului, sosiile promisiunilor şi pantofii minciunilor  era prevăzut şi pipăitul, ca început de cunoaştere a doctrinei. Era o măsură de siguranţă, să nu cumva să ascunzi ceva  şi cînd intri în baie să divulgi secretul apei. Nu fusese căsătorită niciodată, se vedea după seria scrisorilor primite, toate erau măsluite ca seriile de pe şasiul al maşinilor de lux. Intenţia lor era să o facă să transpire şi să-şi dea părul pe partea cu orientarea doctrinei. Pînă la urmă, şi-a dat seama de lupta care trebuie dusă  să ajungi la vîrful partidului şi şi-a educat iubirea să funcţioneze cu monezi. Băgai o monedă apărea un zîmbet, băgai două apărea un sărut şi tot aşa, pînă cînd putea să îşi cumpere un perete de apartament.
A fost bine, dar uite, acum cheltuie banii prin spitale, mai bine se căsătorea cu un violoncel, măcar avea toţi compozitorii în casă. Doctorul i-a spus că din cauza  numărului mare de amprente de pe trup, dar şi datorită faptului că a stat în curentul provocat de diferenţa de temperatură dintre partide, s-a îmbolnăvit de plămîni.

Un comentariu:

  1. E greu de pus comentarii la tine!
    Trebuie sa ma obisnuiesc cu stilul chiar daca imi place.

    RăspundețiȘtergere