duminică, 12 august 2012

Troia din garaj

Numai la noi în politică Odiseea este folosită ca hartă pentru navigatori, numai la noi Troia a fost mutată în garaj.
Pentru mine garajul, nu-i un mister, nici casă conspirativă şi nici locul unde vin noaptea vedenii să facă rodajul la maşini. Uneori, poţi să depozitezi metaforele care nu mai ai unde să le înghesui în casă, poţi păstra sacoşele cu madicamente contra singurătăţii. În garaje, cîteodată, vecinii fac dragoste şi răsfoiesc manuale despre magnetismul erotic şi pentru că găseşti scule la îndemînă, poţi să măsori cu şublerul  timpul care a mai rămas pînă începe ploaia.
Dar, să conduci jumătate din ţară din garaj este ca şi cînd te-ai plictisit de oasele tale şi ai dori un schelet de pitic, este ca atunci cînd toţi generalii te părăsesc şi-ţi faci ordonanţa mareşal. Aici, poţi să afumi şuncă, poţi să-ţi încropeşti nişte amintiri artizanale sau să-ţi duci hainele, pline de arome primăvăratice, din vremea cînd te-ai pierdut în visele acelei femei.
Troia românească s-a mutat în garaj. Cum să o primeşti pe frumoasa Elena în garaj? Aici, nu există un pat nici pentru o albină, ca să nu mai vorbim de un fagure întreg, cam cum îmi imaginez eu trupul născut din spumele mării. Cum să lupţi cu atîţi Agamemnoni, cînd în loc de gloanţe ai bujii, cînd în loc de grenade, ai bidoane cu ulei de motor, iar în loc de cătuşe ai cîteva curele de transmisie?
Unde să primeşti corespondenţa de la Barroso? Garajul, nu a fost înregistrat la primărie, branşamentul electric a fost tras clandestin, iar conducta de apă care vine tocmai de la mare s-a corodat complet. Deşi, mi-am acoperit faţa cu un pseudonim aş îndrăzni să spun că poporul român a rămas fără adresă. La garaj, nu am văzut tricolorul fluturînd peste canistrele de benzină, nu am văzut stema ţării, asta poate şi din cauza cauciucurilor uzate a perioadei prea lungi de guvernare. Şi după cum văd mormanul de rable de lîngă garaj, cele mai multe fiind mărci feminine, nici nu cred că s-a cîştigat vreo cursă.
Cearcănele prezidenţiale au cuprins şi garajul, apa din lighean cu care se promitea că va spăla sărăcia s-a evaporat. Preşedintele, în loc de ochelari, poartă două faruri ruginite, în loc de ceas are un aparat de kilometraj ciobit, cu limba blocată la ora la care România şi-a vîndut credibilitatea.
Vă rog, să notaţi în stenograma de la garaj, dacă preşedintele, nu se eliberează singur din această reşedinţă, în semn de protest am să mut în coteţ.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu