joi, 16 august 2012

Recensămîntul cîinilor

Monstrul ăsta minuscul numit, recensămînt, după ce a băgat spaima în referendum şi a trezit în partide dureri ca la naştere, după ce a provocat cîteva demisii şi a confiscat cîteva roţi de la un tren cu turişti electorali, s-a retras în fabrica de salivă şi aşteaptă noi dispoziţii. Nu am fost în stare nici să ne numărăm. Dar, dacă trebuia să facem recensămîntul simpatiilor politice sau a înjurăturilor la adresa guvernelor, vă daţi seama ce tragedie ar fi fost? Dacă Uniunea Europeană dădea o directivă să facem inventarierea şobolanilor sau hoţilor de buzunare, pe ceilalţi îi tolerăm, a insectelor din fiecare minister, ogradă , cătun, ce medicament ar fi trebuit să luăm ca să îl finalizăm?
Ca într-o parodie, s-a hotărît să se facă recensămîntul cîinilor. Ei sînt prietenii omului, reacţionează la gălăgia vecinilor, aleargă hoţii pînă la uşa poliţiei, nu dau informaţii pe surse ca să nu ia pîinea de la gura procurorilor şi dormim liniştiţi cum dormeam pe vremea FNI-ului. Dacă ar avea şi camere de arest ar fi o revelaţie dinamovistă. După multe împărţiri şi înmulţiri s-a concluzionat că un cîine inventariat face cît cinci oameni. Discuţii au fost şi despre starea materială a cîinilor şi a anexelor în care să fie trecuţi. Pînă la urmă s-au descoperit patru categorii, cîini comunali, orăşeneşti, municipali şi cîini de capitală, un fel de intelectuali canini.
Cînd au ajuns la mine cu număratul, Bill, aşa îl cheamă pe cîinele meu, nu voia să se lase inventariat. Poate şi din cauza recenzoarei care avea o fustiţă transparentă ca un freamăt de petale de maci şi ne informa că au cuprins-o toate căldurile. L-au măsurat, de la bot pînă la vîrful cozii, i-au stabilit şi înălţimea, culoarea ochilor, gîndurile, nu i le-a mai trecut nicăieri, erau prea contradictorii. La gen, l-au notat ca fiind mascul, cu părinţi unul de la cîmpie unul de la munte, descendenţi necunoscuţi. Probleme au apărut cînd m-au întrebat ce rasă este. Şi vă spun, sincer, că m-am încurcat. Dacă îl trec rrom, că are apucături din astea, trece graniţa la vecini şi ia tot ce găseşte, într-o zi a adus un borcan de jumări, o să se spună că fac discriminare rasială, dacă îl trec caucazian, o să se zică că sînt filorus, dacă îl trec ciobănesc o să se creadă că sînt rudă cu şeful de sindicat al oilor. Le-am declarat deschis, că Bill se uită cu mine la televizor şi de cîte ori aude un parlamentar schelălăind, latră de mişcă perdeaua, nu iubeşte alţi cîini, vrea să meargă numai cu maşina, la cumpărături, nu vrea să stea la coadă, cică e vreun apropo, saltă laba dreaptă degeaba, s-o fi crezînd că votează. Ce mă deranjează cel mai mult, este că îi place cînd este lume multă în jur ca să se pişe pe pantofii lor.
Pînă la urmă, i-am convins că e o rasă nouă, apărută de curînd şi l-au trecut, rasa politician. 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu