vineri, 3 august 2012

O jumătate de umilinţă

Curtea Constituţională ne-a pus să facem jogging pe coastele abrupte ale incertitudinii, pînă la toamnă. Mai bine hotărau să tuşim, să trîntim portierele maşinilor, să lipim cu leucoplast seperanţele rupte ale românilor, să adunăm gunoaiele dintre blocuri, poate aşa mai diminuam din această disperare.
Mare impoliteţe din partea judecătorilor curţii, ne-au servit o jumătate de umilinţă şi liniştea noastră a rămas  nerecuperată.
Dacă cei nouă ar fi fost negrii, cred că ar fi fost mai înţelegători cu poporul şi nu s-ar fi lăsat deghizaţi de partide, în paznici la orfelinatul indiferenţei. Am fost condamnaţi la aşteptare. Îndoiala a ajuns să ne terorizeze, pădurile au înserat înainte ca lumina să se oprească din mers. Am înţeles că a fost reluat comerţul cu sclavi, moneda naţională ne vinde majestăţii sale euro, pîine ieftină nu găsim decît în porturile braziliene, iarba e atît de neliniştită că, nici nu mai creşte prin parcuri.
Am intrat în temniţa limbajului acestor nouă oameni fără să avem şi noi un James Bond  să ne salveze. Interimatul a preluat toate resursele de apă ale ţării, încrederea are o dobîndă uriaşă şi ca de obicei în jocul politic, cineva are de răzbunat ceva.
Deşi sărăcia este o veche experienţă a mea, iar îngăduinţa o trăsătură pe obrazul meu, întîmpinaţi aceste cuvinte ca pe nişte strigăte.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu