joi, 9 august 2012

Linii oblice

În planul nocturn al useleului, este prevăzută o sărbătoare specială. Se vor servi fripturi răscoapte în judecata de apoi, plăcinte cu ambiţii franţuzeşti. Un paragraf mai jos este trecută şi o cursă peste Carpaţi la volanul unui vultur şi un foc de artificii pentru greierii care au început să cînte ode victoriei. Mai sînt prevăzute convorbiri telefonice cu poliţia, ambulanţa şi Curtea Constituţională pentru a spitaliza frămîntările neacademice ale pîrîcioşilor şi traseiştilor politici leşinaţi de prea multă imoralitate.

Tot în planul ăsta obscur este trecut şi un sediu, un fel de mănăstire politică, cu pereţii pictaţi cu chipuri de atei. În interior membrii de partid cos, după un ritual vechi, ciorapii şi lenjeria paralizată de emoţii cu ameninţări şi înjurături. Din cînd în cînd, mai cade cîte un meteorit semn că toate profeţiile se adeveresc.
Dar, afară oamenii dorm în sacoşele sărăciei. Baricadele pe care atît de mult le-am iubit nu mai au instincte. Studenţii nu mai au capacitatea de a  rupe frontierele politice unde s-au adunat toţi microbii. Din haosul acesta cred că vor scăpa numai cîinii şi artiştii.

Coşurile caselor sînt oblice, meridianele din creierele noastre, hotărîrile de guvern, orgoliile, conştiinţele, oasele din noi, toate sînt oblice. Nimic nu mai este drept în ţara aceasta. Cuvintele din cauza prafului ridicat de tropăitul partidelor sînt oblice, geamurile caselor se sparg oblic, copiii scriu versurile lui Eminescu oblic.
Nu stiu cum am mai putea trage linii drepte în următorii ani. Adevărul s-a uzat atît de mult mai ales pe partea unde românii vin să-şi descrie plînsul. În ţevile de calorifer care trec prin noi să ne încălzească numele, deşi este atît zgomot în ţară, văd că nu bate nimeni. Să fie oare semnalul că o ciumă devastatoare se apropie de noi în paşi de suspendare?

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu