miercuri, 29 august 2012

La nuntă se jură pe Constituţie

Fiind membru al Asociaţiei pentru promovarea iubirii, organizaţie recunoscută de guvern, dar nesubvenţionată niciodată, îmi plac nunţile la nebunie. Dacă sînt şi lăutari să îmi trezească nimfele din vin şi pot să recit din discursurile lui Crin Antonescu şi să fumez, mă declar, fără rezerve, fratele mai mare al universului.
Cînd văd cum între miri se încinge aerul şi dragostea face anchete rapide în rîndul simţurilor, mă exprim parfumat, surîd cu defecte, completez cu romanţe golul din viaţa mea şi determin cuvintele să fie  indecise.
La nunta unui coleg, am fost împuternicit să motivez cu toate argumentele în vigoare, pentru că unele  sînt semiabrogate, absenţa miresei. Mesenii simţeau că jumătate din atmosferă lipseşte, partea cea mai importantă, atmosfera feminină, cea care orbeşte singurătatea cu sînii şi cineva trebuia să explice, pentru că nunta nefiind întreagă, nici meniul, nu mai era întreg. I-am rugat să-şi umple paharele de vin pînă la jumătate, să mănînce cîte o jumătate de sarma şi cîte o jumătate de prăjitură. Tacîmurile au fost împărţite aşa; o furculiţă la două persoane, un cuţit la două mese, o solniţă la trei mese. Dacă între timp apare mireasa din Spania întregim şi meniul şi tacîmurile. Colegul meu fiind şi poet de cartier, cunoscut în toate blocurile, m-a rugat să spun cîteva cuvinte  şi de ce nu a venit decanul Facultăţii de poezie. I-am spus, să mă lase în pace că decanul a părăsit şi el ţara împreuna cu o laureată a premiului Herder luînd cu el şi o parte din cuvintele limbii române să le căsătorească prin Europa. Norocul colegului meu a fost că a plouat, de i-a mai trecut din supărare.
La o altă nuntă, am fost invitat de ospătarul şef în calitate de jurnalist la ziarul "Gura bate fundul". El senator, ea deputată, el îi făcea bine ţării de la putere, ea din opoziţie, el spunea legi din memorie, ea le citea dintr-o cutie de pudră. De data asta, situaţia era oficială, scaunele aveau fundiţe la picioare, paharele aveau gura sub forma ţării, feţele de masă au fost spălate în Dunăre şi uscate pe o culme în Bucegi. Bine că face şi ţara asta oropsită o nuntă ca lumea.
Cînd a venit momentul culminant, popii erau aici în restaurant, toată lumea s-a ridicat în picioare, lăutarii au început să cînte Deşteaptă-te române şi  mirele, ca şi cînd ar fi fost la pupitrul parlamentului, a scos  teatral  Constituţia din buzunar. Şi-au împeunat mîinile printre filele ei, ea la pagina douăzeci el la pagina patruzeci  jurîndu-şi, iubire veşnică.

2 comentarii:

  1. Multumesc pentru imaginea asta a nuntii la romani. Niciodata nu mi-am imaginat-o asa.
    Este meritul stilului tau deosebit de umor amar si subtil. Parca ai fi Iv cel naiv in proza.

    RăspundețiȘtergere