luni, 27 august 2012

Daţi-mi un decolteu

Ieri a fost una din zilele în care am lăsat lumina aprinsă în casă, să nu vină vreun speolog, cît lipsesc, să facă prospecţiuni în adîncul singurătăţii şi am plecat la un magazin second hand să cheltui puţinii bani pe care îi mai aveam. Voiam să amăgesc pomii din curte, de cîte ori mă văd dimineaţa vor să fiu îmbracat în haine noi, să am pantofi cu girofar, cămaşa să aibă baterii ca să-mi ţină cuvintele calde. Trandafirii dacă văd că am ochii tulburi mă invită să-mi facă o transfuzie de sînge de la lujerul pe care a dormit un înger aseară.
Într-o ţară în care dorinţele ni le păstrăm în cutii de chibrituri, iar fericirea e atît de prudentă de zici că păşeşte pe o gheaţă subţire, să te duci la magazin, este o experienţă care poate să îţi provoace psoriazis comercial. Aceste second hand-uri sînt amplasate la marginea oraşului, asemenea unei societăţi secrete cu sucursale la periferie.
Dacă aş cumpăra un sacou dintr-un material scînteietor, care nu face umbră, pentru că ţările din care provin aceste boarfe au eradicat umbrele, pe care l-a purtat un domn ce a văzut cercul polar, cred că şi eu aş dîrdîi de frig. Dacă l-a purtat în timp ce inventaria globulele roşii din coapsele vreunei femei, asta va însemna că am participat şi eu la maratonul desfăşurat pe serpentinele iubirii, dar într-un alt timp.
Nu l-am mai votat pe primar pentru că în cererea pe care i-am adresat-o îl rugam să mărească numărul de magazine second hand din oraş, să facă şi din asta o tradiţie a poprului român.Ne dorim să purtăm şosete germane din timpul celui de-al doilea război mondial, cămăşi olandeze bărbăteşti abandonate după ce şi-au schimbat sexul, pantaloni cu două şliţuri italieneşti.
Am fost surprins de numărul mare de paianjeni importaţi odată cu marfa din magazin, făceau eforturi să se acomodeze cu limba română, după cum studiau un ziar mototolit, încercînd să se ascundă între litere. Am crezut că face parte din recuzită şi e modalitate la modă de a mări preţul obiectelor. Ştiam din copilărie că paianjenii umblă după molii cu limba scoasă, nu cred că se plimbau printe ţoale dezinteresaţi, iar fineţea articulaţiilor îi recomanda ca locatari ai marilor capitale europene.
Pe tejghea un măr muşcat suferea ca o planetă rănită, cred că era românesc, într-un colţ o cameră de luat vederi transforma cumpărătorii în actori,
-Daţi-mi un decolteu, spun eu, încurajat de banii pe care îi ţineam în pachetul de ţigări. Aveam de gînd să împodobesc patria. Voiam să-i găsesc o podoabă străină, ceva deosebit şi m-am oprit la un decolteu. Aşa îmi plac mie femeile. Eram la fel de trist ca ochii ei umbroşi, toţi bogaţii lumii, care trec pe lîngă ea, rămîn indiferenţi, de parcă ar avea ger pe buze.
-Ne pregătim în inventar, zice vînzătoarea, întorcîndu-se cu fundul la mine, veniţi săptămîna viitoare că băgăm marfă proaspătă.

4 comentarii:

  1. m-ai facut sa rad...si eu am fost prin SH zilele acestea si chiar am luat un decolteu atasat de o bluza (de care sunt foarte incantata!)din partea mea pot sa fie SH-uri pe toate drumurile, eu nu am mandrii inutile, singura verticalitate se refera la faptul ca port solduri, nu toale uzate.

    RăspundețiȘtergere
  2. Şi după inventar ce fel de decolteuri aduc?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Dacă aduc marfă tip Kim Kardashian sau Angelina Jolie te anunţ.

      Ștergere
  3. Decolteu pan' la buric sa-ti mai ramana bani de-o supa la plic.

    RăspundețiȘtergere