vineri, 20 iulie 2012

Sfînta uitare

Îmi este ruşine cînd văd cum politicienii ţin poporul acesta surghiunit într-un scandal nesfîrşit. În ultimile două luni, nu au avut, nici o zi inspirată, în care să lase biciul vulgarităţii acasă şi să făgăduiască linişte.
Mi-am amintit de profesorul meu, care spunea cu o ironie rustică; dacă vrei să înveţi ceva mai întîi învaţă să uiţi sau pe scurt, învaţă să uiţi. Clasa politică, luînd zilnic licitină extrasă din plantaţiile secrete se soia, nu vor să înveţe să uite. În etapa colaborării lor cu stabilizarea macroeconomică au mers atît de departe cu naturalizarea furatului, încît noi românii intrasem în sevraj naţional. Din cauza aridităţii smintite a ideilor lor, făcuse din televiziunea naţională o morgă a fanteziei, cîntecele Mariei Tănase se ofilise în vaza fără apă de pe biroul ministrului Kelemen Hunor, grupurile de fazani fiscali se împerechiau pe saltelele pline de bani ale fiscului. Am avut impresia că pe timpul dominaţiei lor au vrut să mituiasca şi limba română, să îi fure energia şi lumina din cuvinte şi să orbecăie pe lîngă şcoli.
Să vă spun ce i-au făcut justiţiei. Au legat-o la ochi cu un fular negru şi gros peste eşarfa ştiută de toţi, i-au dat toate hainele jos, chiar dacă rochia îi fusese cumpărată de la Paris. Pantofii îi avea de pe timpul lui Kogălniceanu, ciorapii dintre cele două războaie mondiale, nu vă spun că avea un inel de pe vremea romanilor. Cînd au ajuns la chiloţi, problema a devenit delicată.Pînă la urmă i-au croit din hotărîri de guvern cîteva perechi, material mai prost, ca să poată fi schimbaţi destul de des. În partea de jos le-a lăsat o găurică, cît o castană albaneză, tivită pe margini de ordine ale ministrului sănătăţii. Toate astea numai şi numai ca justiţia să poată fi regulată cît mai uşor.
Pe vremea lor, etuziasmul era un miracol arhaic,viitorul se bîlbîia, iubirea dăduse în glicemie, lupi indecenţi purtau zgărzi de aur. Toate ceasurile se opriseră la ora la care oamenii nu mai aveau ce mînca.
Nu au învăţat să uite ce ne-au făcut. Vor din nou să-şi reafirme piruietele, vor din nou să-şi scoată manechinele la produs în vederea creşterii PIB-ului. Vor din nou să fim vasalii sărăciei, să ne defecteze văzduhul, să ne intoxice cămăşile cu promisiuni intrate în fermentaţie.
După ce ne-au spus că în platforma lor electorală găsim scaune rabatabile, bomboane înfăşurate în calendare ca să ştim cînd o să ne fie bine, după ce au tăiat venele recenziilor ce încercau să  stimuleze patriotismul, vor ei să ne înveţe să uităm. Şi asta, tocmai acum cînd avem şi noi un preşedinte interimar care vrea să scoată cuiele din pneurile pe care se mişcă ţara.














Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu