miercuri, 11 iulie 2012

Peisaj cu un năsos

Dacă a merge la vot, înseamnă a nu rezolva nimic sau dacă a nu merge la vot, înseamnă să avantajezi una din taberele războinice, pare esenţa piesei de teatru a referendumuilui ce se joacă într-o ţară  în care dicursurile politice sînt nepămînteşti.
Dramaturgul are în cap spaţii imense în care trupele de actori ale partidelor se pregătesc să joace un vodevil părăginit. Actorii bucătăresc un viitor în care ipostura este înaintată la gradul de colonel. Nu exista nici o cortină, dar spectatorii nu văd decît nişte farfurii zburătoare ce se rotesc într-un văzduh nelegitim.
Ni se pare că trăim între somn şi trezie, scandalul este un năsos nu prea îndepărtat de copilărie, ceaţa este o pernă cu dantele  ce stă sub capul înţelepciunii.
În sediile partidelor s-au aprins focurile apocaliptice, în biserici se fac poze cu femeia posomorîtă a lucidităţii.
Idealurile ce mai aşteaptă încă în tinereţile noastre şi-au pus ochelari fumurii să nu mai vadă la televizor aristocraţii minciunii. Masacru mediatic, restaurantele cu meniu asortat după gustul doctrinelor politice, jaluzelele ce ascund iubirea dintre partide, insectele stînjenite de sărăcia din tramvaie le puteţi vedea în vitrinele din cartierele româneşti.
Dacă aş zice că totul seamănă cu un cimitir, nu ştiu dacă v-aş trezi vreun sentiment religios.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu