sâmbătă, 21 iulie 2012

Panglica

Nu sînt doctor în biologie animală, nu sînt adeptul experimentelor politice festiviste, dar într-o zi am fost invitat la tăierea panglicii, la grădina zoologică, cu ocazia aducerii cîtorva suricate din Cehia.
A fost expulzat bunul simţ din România, acum se taie panglica dacă s-a acidulat laptele în borcanul politic, dacă rămîne însărcinată fraza care descrie în culori comestibile locuitorii temporari de la Cotroceni, dacă s-a terminat asfaltarea între două morminte apropiate din vreun cimitir.
În faţa mea, un parlamentar, evadat din atmosfera constrîngătoare a înaltelor îndatoriri, descria soţiei sale, în apoftegme resuscitate, colegii de muncă, inspirîndu-se din comportamentul indiferent al animalelor încarcerate. Vreau să subliniez că nici un animal nu avea fular să nu fiu interpretat greşit.
Parlamentarul ajunse în faţa unei maimuţe urlătoare din familia atelidae. "Îl vezi, nu are testicule, dar urlă ca goarna răguşită a lui Ioan Oltean. Fi atentă, părul este un complex de vitalitate, ca în scrierile lui Henri Bergson, exact ca al lui. Tigrul ăsta seamănă cu Băsescu. Nu a mai rămas din el, decît ziua onomastică şi instinctul de a divide românii în două asociaţii electorale care îşi revendică fiecare bazarul de promisiuni. Iată-l şi pe Apostu, îi arată el soţiei un scons dungat ce dădea cu botul într-un tomberon de gunoi."
De fapt, parlamentarul voia să-şi expună inteligenţa, cu astfel de comparaţii, pentru a-i demonstra tinerei lui soţii, cunoştinţele sale pestriţe în domeniul biologiei animale.
Doamna, o invenţie spumoasă, era de o frumuseţe rară, cum nu găseşti decît în improvizaţiile literare ale adolescenţilor. Avea un fund de o futilitate muzicală ce făcea ca picioarele să înnoade între ele un filon de lumină care prins între pulpele rotunde şi albe mai avea puterea să facă pe ghidul.
Dacă ar fi să-l descriu eu pe parlamentar, cu mijloacele mele reduse de a seduce cuvintele, aş spune, că avea cap de gorilă, mîini de cimpanzeu, păr de tamarin şi mers de mandril. Probabil femeia  căutase în universul zoologic al soţului, tocmai evoluţia în care lumea ce se vindea odată pe produse, ajungîndu-se la concluzia darvinistă, acum se vinde pe bani.
Am plecat mulţumit,cu o bucată de panglică tricoloră, văzusem tot parlamentul în grădina zoologică, cunoscusem şi această femeie frumoasă care îmi dădea o certitudine ceţoasă că mîine de dimineaţă am cu cine să mă trezesc în braţe.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu