duminică, 1 iulie 2012

Pancarta

Dacă te găseşti lîngă casa unui scriitor,prin cartierul lui,te întîlneşti cu multe din personajele romanelor sale. La colţul străzii dai nas în nas cu un popă ce ţine ascuns sub sutană o puşcă, cu un cioban ce vinde stomacul mieilor în sticle ca fiind cheag. În parcul de lîngă casa lui găseşti babe gîrbovite ce nu au declarat de zece ani că se află în greva foamei, intelectuali care numără în gînd firimiturile ce i-au mai rămas pentru masa de seară. În cartierul scriitorului mişună o lume ce frecventează zilnic şcolile satanice ale sărăciei. Găseşti şi inşi cu burţi imense ce au descoperit comori în prostia noastră, dar şi hoţi de buzunare ce nu şi-au cunoscut părinţii, păsări cerşind pomană, artişti ce îşi poartă orgoliul ca pe nişte pergode pline de flori.
Dacă ajungi în alt cartier şi eşti lîngă casa unei curve ţi se pietrifică imaginaţia de atîta forfotă invizibilă din jurul casei. Aici toate lucrurile au sex, totul în jur este redus la o nuditate pe care o mai întîlnim în tablourile celebrilor pictori ai renaşterii. Libertatea e oprită numai de dragoste, ploaia e o femeie lichidă, traducerile pe care corpurile fierbinţi le fac sînt transcrise pe cearşafuri. Parfumul din cartier este atît de puternic ca poate învinge un OZN făcut din trandafiri. Bărbaţii poartă în bastoanele elegante gesturi inedite ce plac atît de mult femeilor. Unii bărbaţi poartă în buzunarule de la piept ale hainelor batiste albite de surîsuri. În acest cartier obiectele şi-au pierdut forma din cauza iubirii, străzile sînt poleite cu polen, ferestrele ce se holbează la trupurile goale s-au înnobilat. E unul din cele mai frumoase cartiere.
Am ajuns lîngă casa unui politician, e chiar în centrul oraşului. Aici lumina patrulează, singurătatea are buzele ţuguiate pregătită să fluiere după jandarmi. E adevărat că nu este prea multă iarbă, aceasta s-a otrăvit ascultînd la fereastra politicianului discursurile în care cuvintele au aripile tăiate. Sînt multe umbre, multe simboluri nebune, primăvara izvorăşte din evanghelii, orizonturile sînt modeste, iar zilele merg în cîrje.
Mai aveam un pic şi treceam de casa lui cînd apare un ins, cred că era chiar politicianul, cu o pancartă în mîini pe care scria "du-te dracului".
Nu l-am băgat în seamă. Am scos carnetul de alegător şi l-am aruncat într-o prigoană, adică într-o pubelă.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu