sâmbătă, 28 iulie 2012

O ţară ştirbă

Am fost şi mi-am asigurat dinţii la Omniasig. O să zîmbiţi, dar să ştiţi, că dinţii sînt martorii albi ai unui regim ce tinde să devină dictatorial şi în acelaşi timp victimele de smalţ a loviturilor primite pînă la instaurarea totalitarismului.
Cu ocazia referendumului, am primit mai mulţi pumni în gură, motivîndu-se spiritul justiţiar, determinant al puterii poporului.
Primul, cel mai surprinzător, l-am primit în ziua în care Antonescu a convocat toţi academicienii din istorie, toţi deţinuţii politici, toate bucătăresele din puşcării şi au hotărît, ca pînă mîine de dimineaţă, casa nevăruită a puterii pedeliste să fie încuiată şi tot personalul de deservire, concediat.
Din lovitura asta, pe care nici Doroftei nu putea să o aplice aşa de barbar, mi-am pierdut un molar şi un incisiv. M-a năucit, limbajul mi-a alunecat pe jos, cuvintele care purtau sub cămaşă ceva din mirosul neplăcut al politicii s-au ascuns prin vecini. Eram atît de ameţit că, nu am mai reuşit să scot revolverul sindical să mă apăr. Dinţii mei au rămas împrăştiaţi pe asfaltul liberal.
În ziua în care Băsescu a anunţat că pe douăzecişinouă iulie, poporul să stea acasă, să facă fripturi pe grătarul sărăciei, pumnul ăsta politic mi-a mai scos alţi doi dinţi.De data aceasta, era o măsea de minte şi un dinte cu care mai înţepam  baloanele pline cu minciuni ce cucerise văzduhul. După această nouă zguduitură mi-am căutat dinţii prin utopia pedelistă aproape o oră şi nu am găsit nimic.
Aşa am rămas eu ştirb, fără să am o vină, fără să-mi placă scandalul pe care văd că îl poartă carieriştii venali. Nu am nici o rudă care locuieşte în vreun satelit spion, nu am avut tangenţe cu comunismul decît prin intermediul cenaclului în care se citeau fragmente din Louis Aragon sau Mihai Beniuc.
Cum o să mă mai exprim eu la referendum dacă sînt ştirb? Votul meu va fi unul peltic, sîsîit, nu va pute exprima limpede ce gîndesc, bunele mele intenţii cetăţeneşti vor fi agresate.
Am aflat dintr-o gazetă locală, că dinţii mei au fost recuperaţi, doi de Antonescu şi doi de Băsescu, împachetaţi într-o hotărîre a Curţii Constituţionale şi duşi pe biroul lui Barroso, ca martori, că la noi democraţia nu este în primejdie, numai că poporul a rămas ştirb şi pînă se confecţionează o placă dentară trebuie să mai tacă din gură.

Un comentariu:

  1. Eu nu pot să sper decât că - fie şi mai ştirbi pe alocuri - alegătorii români vor vota masiv DA, pentru a pune capăt unei minciuni care durează de aproape opt ani, ba poate chiar mai mult.

    Faslul 'erou al democraţiei' a mai arătat încă o dată ce preţ pune el pe democraţie şi pe 'popor', doar că suferinzii de ciumă portocalie refuză şi în aceste clipe să vadă hidoşenia nudă a idolului lor.

    RăspundețiȘtergere