marți, 17 iulie 2012

Nu mai pot visa nuduri

De cînd unii dintre politicieni s-au dezbrăcat de caracter şi dau consultaţii sub forma unor saci de nisip, cizme de cauciuc, bărci pneumatice să nu ne intre totalitarismul în case, nu mai pot visa nuduri. Nici nu stiu din ce partide provin aceste loaze, dar au reuşit în timp scurt să se organizeze în plutoane de salvamari ai naţiunii şi să arunce peste bord cele mai neînchipuite ipoteze ale dezastrului.
Sînt trist şi atunci cînd sînt trist devin un bun cetăţean. Merg cu maşina numai pe banda unde sînt accidentaţi  cei ce au legitimaţii la cabinetele de psihanaliză, citesc jurnalele deocheate scrise de preoţi, iar despre cuvinte ce să vă spun, le ocolesc pe cele ce se lasă traduse în engleză cu uşurinţa şi uită adevărul afară sau se expun străinilor numai pe partea unde au fierea.
Cînd o văd pe Monica Macovei, cu cearcănele aranjate în ordine cronologică cum vrea să distrugă burghezia din parlament, cum umblă pe culoarele de la Bruxelles cu planurile ahitecturale ale unei puşcării medievale e ca şi cînd aş asculta pulsul lumii dintr-o lacrimă. Bretonul şi cuvintele dezfrunzite de procuror cred că au recomandat-o să fie admisă în liga musulmană cu sediul vizavi de Palatul Victoria.
Molozul sărăciei aşteaptă în bucătăriile noastre, speranţele noastre au supraveghetori îmbracaţi în piraţi, idealurile noastre zac bolnave în dormitorul nevăruit al demagogiei şi ea întinde rufele pe sîrma întinsă între Washington, Londra, Bucureşti.
Nu este singura, unii dintre cineaştii denigrării au filmat de aproape nişte lilieci, iar în momentul proiecţiei lor pe ecranele din Europa păreau nişte Sinosauropterix prima gata să înhaţe poporul român.
Au făcut şi un program de vitriolare. Între orele, opt şi zece, se vorbeşte despre modul cum Antonescu a deschis cu şurubelniţa uşa de la Cotroceni şi a ocupat din motive lingvistice, camera în care se ascultă în limba română denigratorii. Între orele, zece şi  doisprezece, poţi asculta poveşti unele adevărate, despre cum Ponta l-a dat afară pe Boc pentru că începuse să fermenteze, iar pe Ungureanu pentru că începuse să se înstrăineze. Între orele, doisprezece şi paisprezece, deşi e oră de masă se spune despre noi că sîntem îmbrăcaţi în flanele comuniste, iar democraţia umblă prin magazine într-un cărucior de copii.
Ruşinea îşi pregăteşte vopselele, atelele cu care europenii ne-au fixat ideile mă dor. Sînt nervos cînd văd bărbaţi cu papioane cum îşi cumpără femeile gonflabile ale minciunii de la farmaciile de boli dermato-venerice a partidelor.
În techirghiolul politicii mulţi oameni dezbrăcaţi, în arhipelagul unde bezna bate în inimi, idei dezbrăcate, în insula copilăriei unde se naşte bunul-simţ, amintiri dezbrăcate. Nu cred că de azi înainte voi mai putea visa vreodată nuduri.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu