joi, 26 iulie 2012

Istoria din cartierul meu

Istoricii construiesc poduri între o lume necunoscută, pe care nu o putem pipăi şi prezentul plin de dificultăţi şi aventurieri. Nu trebuie să ne mire că istoricii au mai multe truse de machiaj, decît salonul de înfrumuseţare din Dorobanţi. Personajele dispărute de sute de ani, ce se impun a fi redate viitorului, au nevoie să fie înzestrate cu dureri, cu răni din bătăliile care poate nici nu au avut loc, dar şi cu un dram de fericire de unde să aibă spaimele să se hrănească.
Partea proastă a lucrurilor este că istoricul invită în camera lui de studiu, numai personajele care îi convin, cu care se înţelege bine şi nu le dă nici un un rol acelor figuri istorice care într-un eventual film, turnat după opera lui, l-ar face antipatic. Majoritatea personajelor invocate de istorici, cu cîteva excepţii, sînt pozitive şi vizionare. Nu am întîlnit un rege care îşi bătea nevasta, viola bucătăresele, bea pînă uita că este tiran. N-am citit despre nici o regină care dansa dezbrăcată în jurul puţului din faţa castelului. Nu s-a scris despre nici o prinţesă, că după ora de pian, urmau alte patru ore de sex cu compozitorul, mult mai plăcute chiar şi decît dulceaţa de trandafiri.
Despre pasaje ce descriu că unele cădeau după cal sau că erau închise în cîte un turn neaerisit, am mai auzit, dar ce, reginele nu-şi mai arătau cîteodată sînii, curajos de rotunzi, ca să cadă guvernul, ca şi în ziua de azi. Existau şi pe atunci poiene în păduri în care prinţesele sau reginele să fugă noaptea fără chiloţi pe ele pentru a trata cu duşmanul pe unde să treacă hotarele ţării sale. Aceste războaie intime le erau la îndemînă şi nici nu iroseau tone de oţel pe săbii.
Prietenul meu, istoricul, căci lui i-am spus toate astea, nu avea şi un instinct politic. De cîte ori termina un capitol din istoria noastră contemporană se schimba partidul aflat la putere şi trebuia să rescrie tot ce gîndise pînă atunci. De exemplu, cînd nu a mai intrat PNŢ-CD-ul în parlament, am ars împreună cu el o căruţă de ciorne. Cînd a pierdut Năstase alegerile prezidenţiale, iar m-a chemat şi am dat foc la un tomberon de documente. Să nu înţelegeţi, că sînt vreun piroman. Nu, avea nevoie de mine ca de un martor tăcut. Odată cu schimbarea puterii trebuia să aibă motivaţia necesară să o ia de la capăt.
Acum o lună , m-a sunat şi mi-a spus; "Gata, mi-a terminat Băsescu capitolul, a fost suspendat."

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu