sâmbătă, 7 iulie 2012

Doi Preşedinţi

Rareori vremurile ne dau prilejul să avem doi preşedinţi ca acum, unul suspendat şi unul interimar. Preşedinţii trebuie să păzească şi sălaşul străbunilor, dar să ne apere şi de limbajul atletic al hoţilor, de sălbăticiunile ce atacă în haite cetatea. Ei sînt ca nişte dirijori care în actualul exercuţiu muzical trebuie să transmită spectatorilor măreţie şi siguranţă.
Noi ştim că nu există puterea poporului. Este numai o scorneală istorică, subliniată mai ales de revoluţii, dar şi din dorinţa de a ne băga noi pe noi în seamă, spunînd că prin preşedinte conduc cetăţenii. Nimic mai fals. Toţi aleşii din această ţară după ce şi-au văzut sacii cu voturi în căruţă au uitat de popor. E o tradiţie tipic românească.
Preşedintele suspendat acum este şef peste trecutul nostru. El ne administrează amintirile, numără slujitorii vlăguiţi ai necazurilor noastre trecute. Locuieşte într-un olimp cu zeii vicleni care ne-au organizat lipsurile meticulos. Preşedintele suspendat ne-a trimis în audienţă la doamna justiţie, la doamna sănătate şi de fiecare dată am ieşit de acolo cu hainele rupte, cu o igienă precară a democraţiei, cu sensurile de curgere a vieţii schimbate, fără putinţa de a mai dialoga cu adevărul.
Preşedintele interimar este logosul viitorului. El va trebui să ne găsească locuri de muncă în lexicul speranţei, va trebui să ne doteze cu scuturi şi săbii pentru a cuceri hotarele mişcătoare ale bunăstării.
Nu aştept de la el să ne aducă măcelari legendari în pieţe şi să ne dea produse gratis şi nici să trimită precupeţii la şcoala dreptăţii. Nu aştept ca preşedintele interimar să-mi festoneze drumul pe care mă duc la slujbă cu elene de ciocolată şi videni de zahăr. Nu, dar măcar să dea buna ziua speranţei cînd o întîlneşte la cîte un colţ de stradă.
Pe plantaţiile de tutun a vieţilor noastre dau dispoziţii doi preşedinţi. Nu aş spune că acum timpul e împărţit în două, nici că sîntem năuci pe termen lung, ci numai, să nu rămînem din nou ca nişte boi la marginea drumului cînd aici lîngă noi se întind cîmpiile aristocraţiei.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu