luni, 23 iulie 2012

Cu pietrele la miting

Vara asta s-a rostogolit peste noi ca o femeie în flăcări. Îţi poţi aprinde ţigara de la orişice cuvînt rostit în piaţa publică din cauza arşiţei.
În tot acest timp, coborît din topitoriile de metal, zeci de  basculante pline cu pietre sînt descărcate la sediile partidelor. După ce se ridică barierele dezinformării, fiecare partid le aranjează în funcţie grupul de oameni ce trebuie lovit, dar după ce sînt sterse cu o cîrpă umedă pe toate părţile de praful imposturii.
Dacă vor fi aruncate în propriul electorat, mai bine zis dacă propriul electorat va fi dotat cu astfel de argumente, pietrele sînt ţinute cîteva zile într-o baie de emoţii, după aceea sînt scoase, puse la uscat şi în ultimă instanţă băgate într-o albie de motivaţii, justificări şi demagogii. Chiar dacă pietrele, nu pot vorbi, totuşi sînt purtătoare de iluzii grele,de otrăvuri neculpabile şi fumuri din cînepă românească.
Celelalte pietre, stivuite mai spre uşa de intrare în sediile partidelor, destinate adversarilor politici au în ele vigoarea condamnării, a mistificării scabroase, au în ele mesaje scrise cu litere mici să nu se poată vedea algoritmul de judecată. În ele se depozitează mărturii agresive, idei recrutate dintre cele două războaie mondiale.
Ficare partid cară pietre cu forme şi dimensiuni diferite, cu soluţii de zburat prin aer împrumutate din teoria lui Coandă, multe dintre ele cu logistica veninului încorporată.
La unii, pietrele au forma unor lupi ce se hrănesc cu mieii puţini ai bugetului, au cîte trei, patru zgărzi ale guvernării la gît. Altele sînt colţuroase, pentru că o perioadă să poată fi aruncate cu mîna stîngă şi o altă perioadă cu mîna dreaptă, altele sînt ascuţite pentru că au fost scoase cu tîrnăcopul din fundaţia catedralei sărăciei.
Alte partide au pietrele rotunde sub forma unor ouă, sperînd că vreodată vor ieşi locuri de muncă din ele sau sub forma unor cuburi ce ascund în interior geometria ticăloşiei.
Pentru atîtea mitinguri, nici nu ajung pietrele. Se aruncă în toate direcţiile şi spre toate punctele cardinale. Acum înaintea referendumului, România este plină de pietre şi odată cu ele de exagerări, conflicte, jigniri, comentarii partizane.
După asemenea descîntece electorale, cetăţenii se întorc acasă plini de cucuie lăsate de pietre şi ploaia de promisiuni.
E o aşa mare tristeţe, că nu am mai văzut de la greva cerşetorilor. Nu pot cere despăgubiri că se duc de bună voie, nici eu, nu am cum să fiu despăgubit, pentru că în clipa în care Băsescu l-a făcut pe Antonescu , paiaţă, mi-a explodat televizorul. Cui să mă adresez, poate Patriarhului, că el e singurul care a mai rămas sănătos la cap.Nu mai merg la nici un miting.
Decît, să mă lovească ăştia cu vreo piatră, mai bine stau ghemuit în jurul inimii şi aştept să se modifice constituţia.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu