luni, 25 iunie 2012

Şi caii se îndrăgostesc de femei

În afară de banchetul politic ce se întîmplă zi de zi mai găsim şi alte lucruri curioase. Am aflat că şi caii se îndrăgostesc de femei.
În faţa grădinii mele sînt cîteva hectare cultivate cu lucernă. Este atît de verde că parcă pluteşte în razele soarelui, are o spovedanie cuminte şi nu mai permite nopţii să-i fie gazdă. Se vede că se învecinează cu cerul pentru că trezeşte o emoţie civilizată, infinită , chiar dacă a semnat în certificatul de naştere cu pseudonim.
În fiecare zi, vine aici un cetăţean şi priponeşte un cal. Nu ştiu ce rasă este, poate să fie un frizon sau un andaluz, dar la fel de bine poate să fie un corsican.
Are un profil clasic, graţios cu proporţii echilibrate. După cît este de frumos cred că e poetul cailor.
Armăsarul acesta, nu-şi pregăteşte mîncarea la aragaz, nu e înscris la nici un partid şi nu a văzut nici o fabrică în care minciunile sînt vopsite la comandă. În coama neagră şi lungă se găseşte adevărata locuinţă a libertăţii. Are un miros plăcut de pădure tînără de îţi lasă impresia că e pregătit în orice moment să meargă la amante.
De cîte ori trece o femeie pe lîngă armăsar un patos dinlăuntru îi electrocutează muşchii şi urechile. Nechează şi se ridică pe picioarele din spate. Impulsul erotic este atît de intens că se înfăşura în vîntul uşor de primăvară şi parcă plecă odată cu el.
Toţi scriitorii au proslăvit eleganţa ordonată a acestor patrupede, fulgerăturile copitelor, mersul magic ce se predă în şcolile de dans. Însă , un cal mai nebun ca acesta, nu am văzut şi chiar dacă are o frumuseţe cinematografică nici codul penal al cailor nu-i permite să facă orice.
Azi, trecea dinspre centru spre grădina mea o doamnă blondă, sprintenă cu o poşetă roşie pe umăr. Cînd a văzut-o, toate răscolirile intime din venele lui s-au acutizat catastrofal. Dintre picioarele din spate s-a desfăşurat ceva imens ca un telescop viril.( Cred că o specialistă în astronomie ar vedea prin el toţi mînji din lume ce aleargă prin univers.)
Necheza, fornăia. A tras de căpăstru pînă l-a rupt şi s-a îndreptat spre femeie. De teamă aceasta a intrat la mine în grădină şi a închis poarta.
Calul o privea lung, cu umilinţă. În acest incendiu nefiresc, cuvintele aveau strict interzis, riscau să se ardă. Îi trecuse nebunia, era cuminte. Nu ştiam dacă înţelege ceva. Cred că de vină a fost lucerna, era prea tînără.
Bine că nu mănîncă şi bărbaţii lucernă.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu