marți, 19 iunie 2012

Plagiatul

Există părţi din creierul nostru care se activează instantaneu cînd nu vrem să muncim, cînd refuzăm să scoatem din zăcămîntul gîndirii diamantele pe care ni le dorim. Avem un comutator în mintea noastră care comandă cartografierea trupului de femeie, organizarea amintirilor în episoade, pregătirea simţurilor pentru furt fără a da socoteală conştiinţei.
Dintre toate, cel mai grav mi se pare copiatul care în unele perioade a ajuns politică de stat. Copiatul de ideologii, de doctrine economice, de arhitecturi bizare a preocupat permanent inteligenţa românească. Pînă în o mie nouă sute optzecişinouă am copiat de la ruşi toate capitolele în care monarhia se răfuia cu democraţia proletară, toate detaliile maşinii comuniste de zdrobit destinele unor iluştrii înaintaşi. La un moment dat în şcoli erai obligat să citeşti în original pe Pasternak, Şolocov sau Mihail Bulgakov.
După o mie nouă sute nouăzeci brusc, am întors spatele limbii ruse şi ne-am găsit o nouă amantă, limba engleză. Brusc, am regăsit toate adevărurile filozofice , economice, democratice în Germania, Franţa, etc. Şi ne-am pus pe copiat. Boala copiatului o aveam deja în neuroni, nu am modificat decît poziţia punctelor cardinale la care să facem apel în discursurile noastre. Cumplită boală copiatul ăsta.Am transcris toate directivele europene, am sacrificat toate animalele din ţară să putem cumpăra carne de la ei. Carnea noastră de porc era comunistă, a lor era mai fragedă din cauza capitalismului lor tradiţional. Şi pentru că ţara aceasta, nu a avut supermarcheturi timp de două mii de ani le-am importat din vest cu roşiile coapte la bec, cu laptele lor fără erori vegetale, cu pîinea lor făcută dintr-un grîu ce se ghidează după lună cînd începe drumul coacerii şi nu după soare.
Nu ştiu cum a fost pe vremea dacilor, dacă şi ei copiau unghiul de tragere al arcurilor de la alţii sau pe timpul turcilor şi al fanarioţilor, dacă copiau metodele lor de furat.
Am rămas cu aceste impulsuri obscure în noi, ceea ce înseamnă că în lipsa creativităţii am descoperit copiuţele, am descoperit mecanismul prin care importăm idei din depozitele altor creiere. Am descoperit drumuri ascunse prin care să cărăm lumina altora în casele noastre.
Nu-i o fericire să devii delincvent ideologic. Cînd îmbraci ideile altora constaţi că hainele importate ori îţi sînt prea mari ori te strîng. Dacă sînt idei nărăvaşe, cum am văzut la Eugen Ionescu, Tristan Tzara şi le porţi drept cravată, te pot sugruma.
Lipsa de inspiraţie, nu îţi dă dreptul să furi din recolta altuia şi să o duci la tine în hambar. Această meteahnă a copiatului a îmbolnăvit o mare parte a intelectualităţii româneşti.
Văd multe minţi neputincioase cum sar în grădinile vecinilor să culeagă fructe, văd multe creiere atacate de o filoxeră ce barează drumul ideilor spre performanţe.
Dacă pînă la urmă se va adeveri că Victor Ponta a avut o muză care i-a suflat greşit, tot poporul român va fi acuzat de plagiat, ceea ce nu e prea departe de adevăr.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu