joi, 28 iunie 2012

Intersecţia

Avarii de azi, nu mai sînt ca avarii de altă dată. Nu mai fac pe vampirii dormind cu sacii de bani prin sicrie şi pivniţe. Nu se mai feresc de insecte şi şobolani să nu le mai roadă hîrtiile de valoare. Avarii moderni au alte filozofii, spre exemplu, se căsătoresc după ce scriu o carte, fac un copil după ce la marginea oraşului i-au construit un fel de castel, intră în politică după ce şi-au cumpărat un hectar de plajă la Marea Neagră pentru că trebuie să fie bronzat cînd votează diminuarea salariilor.
Avarii de ieri aveau o sensibilitate la lumină, trăiau retraşi într-un canton al calculelor aritmetice, avarii de azi cumpără un post de televiziune ca să poată minţi poporul uitîndu-se în ochii lui. I-a ajutat Dumnezeu , acum au multe posibilităţi să-şi ascundă banii: în diverse orăşele de pe glob, în curţile unor rude de pe meleaguri străine, în reşedinţe unde soarele nu are voie să intre.
Cunosc un domn care are o funţie importantă în casta politică. El, trăieşte în această ţară că într-o intersecţie unde se întretaie  multe drumuri.
Dintr-un sens, vin camioane pline cu bani de la buget (sudoarea poporului) şi sînt dirijate spre diverse firme care nu au, nici mamă, nici tată, nici sediu, nici angajaţi nici poartă de acces. Nu au nimic, nici măcar secretară. Dacă vrei să afli numele patronului trebuie să dai o fugă pînă în Cipru, dar şi acolo nu găseşti decît numărul de la pantofi al proprietarului, un pseudonim şi în cel mai fericit caz un pumn de pămînt românesc, să arate lumii de unde izvorăşte prosperitatea.
Din alt sens, vin limuzine negre din care coboară bărbaţi şi femei îmbrăcaţi în negru, cu ochelari negri, telefoane negre, culoare rostitoare de doliu. Ei, sînt cei ce dirijează intersecţia. Cînd văd cîte unul cu cîte o dacie ruginită îl trimit direct la puşcărie, infectează aerul cu rugină, pe alţii care cumpără şi vînd aur, dar fără să producă şi hîrtii, îi pitesc în portbagaje şi apoi îi aruncă într-o rîpă evazionistă.
Pe un alt drum, mai puţin prăfuit, vin oamenii scrobiţi, cu papioane, cu stele pe umeri, sînt politicienii. Aceştia aruncă sceptrul puterii în mijlocul intersecţiei de se ridică un praf de nu vezi la un metru, iau semnele de circulaţie şi dispar. Poporul nu mai ştie încotro să meargă. Se uită în sus şi se vaită, nici altă revoluţie nu mai vor să facă.
Timpul trece într-o complicitate cu stăpînii intersecţiei. Spaţiul geografic de care v-am povestit există şi acum. Şi acum prin intersecţie trec aceiaşi călători, numai că acum au alte costume de alte culori. Şi-au schimbat şi pălăriile ideologice.
Vă rog frumos, dacă auziţi că în această intersecţie a avut loc un accident, cu morţ şi răniţi, să mă anunţaţi şi pe mine. Vă las legitimaţia mea de şomer lipită aici de stîlpul puterii.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu