sâmbătă, 2 iunie 2012

Guvernul din umbră

Această ţară nu a avut niciodată, într-un timp scurt (patru ani cît ţine un mandat), somităţi care prin prestigiul lor să fi fost stăpînii absoluţi  a unor domenii ale cunoaşterii. Ca o discreţie istorică,  marile edificii umane pe care poporul român le-a avut, savanţi, cărturari geniali, nu au fost decît nişte ghizi devotaţi, ce s-au străduit să arate  lumii tezaurul păstrat în inteligenţa românească. Erau cîţiva într-un deceniu, descopereau comori într-un perimetru restrîns, faptele lor deveneau cunoscute după moarte. Dumnezeu, nu a suportat ca zece, cicisprezece minţi luminate să facă parte dintr-un guvern în acelaşi timp. Poate a fost un blestem, ca în nici o guvernare, să nu găsim un mozaic al inteligenţei supreme să scoată poporul acesta din maidanul de bălării.
Mereu, am fost asupriţi de războinicii sărăciei, mereu, am îmbrăcat şi dezbrăcat ideologii noi şi am suferit din cauza imprudenţelor politice. În timp ce  poporul  traversa veacurile, am avut dorinţe comode, colaborarea noastră în a impune în lume o mentalitate dominantă, a fost duplicitară şi a luminat ca un tăciune.Raţiunea de a nu fi în rîndul celor bogaţi şi puternici a fost o aventură constantă, nu ne-am simţit bine să intrăm  pe scările principale ale istoriei, nu ne-am simţit măreţi să-l aşteptăm pe Dumnezeu în holul de onoare.Dar nu noi, locatarii efemeri a unor vremuri, sîntem vinovaţi. Răspunzători au fost şi sînt cei ce au condus sau conduc destinele României. N-am să-i înţeleg niciodată pe cei care au ajuns miniştri şi nu au inventariat mai întîi conceptele înaintaşilor pe durata unui secol. Să facă o lectură friguroasă înainte de a intra în pîine, cum au gîndit ei sectorial propăşirea neamului, cu ce teorii ştiinţifice au vrut să înfrumuseţeze generaţiile următoare. Mai repede cred că atunci cînd s-au văzut în scaunul ministerial, într-o meditaţie balcanică şi-au îmbogăţit familiile, rudele, le-a arătat secretarelor sublimul astral de dincolo de şliţ, apoi într-o rînduială pămîntească şi-a lipit poza pe zidul ministerului.
Eu, am fost şeful paznicilor  la o mare fabrică de sonde. Am citit toate rapoartele înaintaşilor mei şi nu eram  măcar secretar de stat. Aşa am învăţat cum se fură, în ce buzunare  puneau piuliţele,ce argumente aveau furăcioşii cînd îi prindeau cu ţeavile de inox pe craci pantalonilor. Femeile furau fire de cupru încolăcindu-le pe sub ţîţe. Tehnica era următoarea, cele care nu aveau sînii fleşcăiţi, mergeau la control, îşi făceau sutiene din sîrma de cupru sau din foile subţiri de staniol.
Revenind, dacă într-un scenariu absurd cineva m-ar ruga să propun un guvern făcînd apel la istorie, iată ce aş propune:
Prim-ministru                                                            Mihail Kogălniceanu     1817-1891
Vice prim-ministru                                                    Ionel I. C. Brătianu       1864-1927
Ministrul Învăţămîntului                                              Spiru Haret                   1851-1912
Ministrul Sănătăţii                                                      C. I. Parhon                  1874-1969
Ministrul Industriei                                                     Anghel Saligny              1854-1925
Ministru de Externe                                                   Nicolae Titulescu           1882-1941
Ministrul Finanţelor                                                    Virgil Madgearu             1887-1940
Ministrul de Interne                                                     Constantin Argetoianu   1871-1952
Ministrul Justiţiei                                                          Istrate Micescu             1881-1951
Cabinetul Ponta trebuie să fie atent, aceste somităţi îl urmăresc permanent de acolo din ceruri.
Dacă mi-ar fi îngăduit să numesc şi preşedintele, m-aş inspira din Eminescu şi l-aş numi pe Vlad Ţepeş.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu