luni, 18 iunie 2012

Garderoba

După ce poporul a fost legat de calea ferată şi o locomotivă plină de politicieni, FMI-şti, ziarişti, trapezişti în circul energiei a trecut peste el de cîteva ori, pasagerii locomotivei nu ştiu unde să se ascundă.
Fapta a avut loc, naţiunea a fost violată aproape moartă şi nu a mai putut fi fecundată, dar din zdruncinăturile dragostei a tresărit şi a mai avut puterea să meargă la vot şi să reclame violatorul şi metodele lui ruseşti.
Garderoba este instituţia neconsemnată în constituţie care îi poate camufla pe cei din locomotivă.
Nu-i pot salva tranchilizantele trase din curţile firmelor care au supt pîna acum dulceaţa banului public, nici difuzoarele ministeriale care vorbesc în surdină despre seninătatea succeselor.
Orchestra care cîntă în staţia de autobuz ode crucişătorului scufundat Băse, vînzătoarele care au comercializat la negru fotografiile vulgare ale manechinelor pedeliste, nu îi pot salva. Opresorii intră în garderobă ( am auzit că sînt ca nişte magazine) şi se camuflează.
Mai întîi, îşi pun o pereche de blugi, toţi săracii neamului poartă blugi, care le va uzurpa imaginea şi nu-i va mai cunoaşte nimeni. Apoi, îmbracă o cămaşă în carouri să-ţi lase impresia unui spectator cooperant ce a sărit gardul teatrului de vară pentru a se integra în categoria intelectualilor.
Pantofii însufleţiţi de cîteva găuri în talpă îi va recomanda trecătorilor drept provinciali ce merg la onomastica vreunei cunoştinţe. Şapca reprezintă o deghizare ce vine din doctrina stîngistă în care omul cu şapcă era un aliat de încredere al pauperizări programate. Nu îşi mai pun cureaua la pantaloni şi-i leagă cu un vrej de castraveţi, găsit undeva în piaţa de legume.
De chiloţi, nu aş vrea să mai vorbesc pentru că femeile din acest partid nu prea au purtat şi nici nu şi-au făcut rezerve mari. La partid trebuia să fii mereu aptă de muncă.
Maşinile scumpe le-au abandonat verilor de la ţară şi-au cumpărat cîte o dacie veche să se vadă că vor fi viitori beneficiari ai programului rabla.
Am citit multe despre anatomia politică, ştiu unde este aşezat ficatul minciunii, plămînii demagogiei, splina furatului, dar nu am crezut vreodată că garderobele unor politicieni condamnaţi îi pot salva de judecata istoriei.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu