marți, 12 iunie 2012

Cartea cu promisiuni

Vreau să cumpăr cartea cu promisiuni a celor aleşi.Sînt curios să studiez bucăţi din ambiţia politică a celor care au cîştigat pentru prima oară un mandat, dar şi răstălmăcirile controversate a celor aflaţi la al doilea sau al treilea mandat.
Într-o lume înclinată spre minciuni, cei aleşi s-au străduit cu ajutorul formulelor matematice să demonstreze că totuşi adevărul este un civil care locuieşte la bloc, că ei vor reuşi prin decizii suficiente să scurteze drumurile întortochiate ale comunităţii ce duc spre poveştile binelui.
Duminică am luminat votul cu cîteva ştampile mici şi i-am drumul într-un cub de carton căruia politicienii îi zic urnă. Am întrebat membrii comisiei dacă nu cumva, acolo în cubul de carton, e prea întuneric şi votul meu se asfixiază sau prea umed să nu mucegăiască.
M-au asigurat că mai în siguranţă ca acolo nu-i nici la puşcăria de Gherla. Chiar aşa fiind, m-am declarat puţin îndoit, nedumerit. I-am spus şefului de comisie că fac acest ritual de douăzecişidoi de ani şi mesajul pe care îl trimit prin votul meu nu a ajuns niciodată la destinaţie. Ori cineva umblă cu scamatorii ori după ce plec eu îi dau foc, deşi pe votul meu am lipit un timbru al speranţei care m-a costat cît toata durerea de a trece de la  părul şaten la cel cărunt.
După ce votez nu se schimbă nimic, se produce numai o sofisticare umană, adică cel ce a ocupat un fotoliu primeşte un şoc electric în pix şi i-l carbonizează, iar cel ce a cîştigat vine direct de la petrecere cu ilustrate din timpul campaniei electorale şi se apucă să rezolve logaritmii unor decizii sub care se ascund saltele pline de bani.
Acum, caut cartea cu promisiuni sau altfel spus, operele electorale complete ale cîştigătorului, dar am senzaţia neplăcută că nu o voi găsi. Am fost în librării, la chioşcurile de ziare, nimic.
Probabil că atunci cînd vorbea de această carte, alesul ori era beat ori a scris-o pe un papirus care în contact cu lumina s-a dizolvat.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu