luni, 4 iunie 2012

Afişe

Fiecare partid îşi caută lucrurile sfinte să le arate în campaniile electorale. Ţinînd cont că PDL-ul are numai cinci anişori şi încă mai suge la mămica lui în acest miraj politic, ţîţele nesiliconate, ar trebui să fie siglă, dar şi altarele sfinte unde pasiunea şi ambiţia alegătorilor găsesc loc de pelerinaj.
Să înaintăm pe filonul fanteziei şi să ne întrebăm cum ar întîmpina cetăţenii un afiş electoral imens, cît un bloc cu ţîţele unei femei ca două planete albe , rotunde ca două metodologii ale intimităţii, ca două primejdii plăcute pînă la comestibil? Această imagine ar umple pînă la refuz ştiinţa propagandei elactorale. 

Fară să ştim dacă sînt ţîţele Pamelei Anderson, ţîţele lui Beyonce sau ale vreunei vedete autohtone, am înţelege mai bine logaritmii societăţii, iar tevatura alegerilor ar avea şi o logică estetică. Am descoperi şi nişte texte poetice scrise mic şi rotund sub forma sfîrcurilor.
PDL-ul ar fi în mare avantaj.
Unu, pentru că partidul într-o apoteoză naturală are rezerve nebănuite în materie. Faptul că majoritatea posturilor importante din ministere şi agenţii au fost ocupate de femei pot face afişe pe provincii, afişe cu ţîţe moldoveneşti, afişe cu ţîţe ardeleneşti, afişe cu ţîţe din regat.


Doi, au fost multe primăriţe în mandatul trecut şi pot face afişe cu ţîţe comunale, afişe cu ţîţe orăşeneşti şi afişe cu ţîţe municipale. Ar fi o invitaţie politică cu rază de acţiune naţională.
Trei, pentru că prin dregătorii s-au perindat fel de fel de femei în ideea de a igieniza culoarele învechite şi prăfuite ale statului afişele, pot fi cu ţîţe de adolescente, cu ţîţe de tinere şi ţîţe provenind din familiile politicienilor, de fapt cele mai numeroase.


Patru, citind din tratatul gîndirii feminine a PDL-ului scris cu imprecizie pentru că n-au mai avut hîrtie de scris şi au scris şi pe cearşafuri afişele mai pot fi , afişe cu ţîţe cronologice (adică în ordinea în care s-au înscris în partid), afişe cu ţîţe aleatoare (adică după modul cum au fost numite în funcţii) şi afişe cu ţîţe impuse (de la Cotroceni, de la SRI).
Dreptatea lor, a ţîţelor e una divină, dar şi îmbietoare şi pentru că le putem compara cu două clepsidre aş putea spune, că laptele nu mai este aşa de alb, politica a reuşit să-l modifice.
Sînt echidistant faţă de partide,  nu vreau să mă compar cu justiţia sau poliţia şi cu atît mai mult cu biserica, dar îmi doresc aceste afişe. Vreau să văd cum se umple sărăcia de hormoni şi bunăstarea de vigoare după alegerile de duminica.
Categoric, am fi martorii unui fascinant spectacol ce ar scoate poporul din toropeală.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu