miercuri, 30 mai 2012

Victime colaterale

Odată cu prezentarea candidaţilor se pun în mişcare maşinile infernale ale denigrării.Aproape invizibile, cuţitele lor de tocat, posedă atîtea informaţii, că numai într-un tratat de utopie mai poţi găsi atîtea exerciţii despre îndoieli.
Cu mişcări scolastice , fără să se simtă avocaţii efortului, într-o logică proletară asemănătoare anilor cicizeci, aceste texte au efecte devastatoare. Modalităţile prin care aceste crucişătoare politice îşi distrug adversarii sînt multiple, atît de multe, cîte chipuri are puterea.
În primul rînd, se interesează dacă cel ce candidează, a fost în exil, la puşcărie (sînt multe asemenea cazuri) unde se găsea cînd au fost vîndute bijuteriilele economice. Dacă era în piaţă şi cumpăra cîteva legături de ceapă, atunci aşii deformării vor găsi rapid, o legătură între biografia candidatului şi înstrăinările studenţeşti a bogăţiilor ţării.
Grohăitul analizei demonstrează că există o declaraţie de iubire între vînzări şi comision. Dacă soţia acestuia, lucrează la biblioteca universitară este vinovată că nu a spus organelor de anchetă că ginerele lui Richard Wagner a fost Stewart Chamberlain.
Plăsmuiri faraonice, babilonii, aceste eminenţe cenuşii ale partidelor, stau pe cîte un dovleac enciclopedic şi mîrîie în spaţiu public ca nişte cîini erudiţi. Profesioniştii denigrării umblă prin beciurile intuiţiei, vorbind limba sanscrită, caută prin ungherele neverosimilului cu răutate mîhnită.
Apoi caută pe sub pavaje, în laboratoarele de chimie ale dezamăgirii, informaţii despre mamă , fiică etc. Deşi candidatul este judecatul, ideile lor nomade se îndreaptă cu corturi cu tot către alţii. În enumerarea asta bizantină intră şi cumnaţii, prietenii, cumetrii. Boala bolşevica a scuipatului trebuie să-i umezească pe toţi.
Ce ne facem cu adevăraţii impostori, cu moştenitorii ilegali ai averilor ţării, cu cei ce sting lumina în buncărul în care e depozitat tezaurul poporului? Ce ne facem cu cei care au făcut din arta furatului o capodoperă pleonastică? Desigur, aici nu mă refer la Blejnar sau şeful lui de cabinet pentru că ei nu sînt candidaţi.
Ce ne facem cu cei care încearcă să cucerească Niagara pentru că au la îndemîna televiziuni, cu cei care au plătit toată inteligenţa gazetelor locale şi centrale şi au cărat-o în cazărmi? Aceştia sînt şi se pare că vor rămîne, neistoviţi de curaţi, ceilalţi sînt victime colaterale.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu