marți, 22 mai 2012

Simularea ca ziar

Am un imbold maliţios să scriu despre simulare. Politicienii, simulează vigoarea, potenţa. Deşi sunt autori de destine umane, au apucături frivole, scriu ziare mincinoase şi apoi îi obligă pe cetăţeni să facă abonamente. Unii dintre ei s-au pictat în biserici, printre apostoli, în preajma lui Dumnezeu. Ca să stăpînească vuietul polemicilor politice şi să fie totul clar, pe Iuda l-au pus redactor-şef. Un prieten al meu spunea: dacă vrei să vezi faţa poporului tău nu privi spre oglindă şi în ziarul de ieri. Acolo vei găsi interviurile grandomaniei, sinucideri, litanii, bolboroseli etc.
Şi femeile simulează că au orgasm, babele care nu mai au dinţi, simulează dureri de dinţi.
Judecătorii se fac că nu mai cunosc stofa adevărului. Profesorii cunosc mai bine taina odăilor decît istoria sălilor de curs de la Cambridge.
Doctorii fac grafice sentimentale doamnelor internate fictiv. Savanţii mărturisesc secretarelor, muchiile matricelor pe unde umlă, nebuni, spermatozoizii, directorii spun la televizor că au citit romane care nu s-au scris.
În această monotonie didactică românească, nimeni nu mai scrie fabule, deşi străzile sunt pline lupi înfometaţi şi vulpi ochioase.
Dacă vezi un soldat cu puşcă în staţia de autobuz, te gîndeşti că poate face o simulare şi chiar se poate împuşca.
Cred că pentru noi, simularea în toate domeniile, e asemenea unui ziar scris prost, dar pe care îl citeşte toată lumea.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu