sâmbătă, 5 mai 2012

Sârma


            Pentru oamenii politici dreptatea nu este o categorie filozofică tabu, pot zice chiar, nu e o instituție a democrației, o fortăreață ce apără colectivitățile. 
            Unii, trec pe lângă turnurile ei mărețe și eterne ca pe lângă o stradă fără nume unde locuiesc numai mincinoși, alții nu au în imensitatea limbajului lor asemenea noțiune.
           Dreptatea, a ajuns să fie invocată de ei, înainte cu câteva zile, când mâinile oamenilor devin clești compostatori pentru vot, dreptatea pentru ei este un mausoleu arhaic unde își au sediu hoții.
            Dregătorii neamului tratează dreptatea ca pe o bucată de sârmă. Dimineața, strâmbă această sârmă într-acolo, încât apropiații lor să vadă unde sunt depozitați banii publici, la prânz o strâmbă într-acolo unde se vede trecând tranziția asta fără sfârșit, iar seara cum vrea amanta. 
            Și noi, devenim nesiguri, suspicioși și ceasurile așteptării ce le păstrăm la mână se lărgesc până la marginea pustiului. 
           Politicienii de stânga îndoie această sârmă, care e dreptatea, spre stângă, cei de dreapta, spre dreapta, rămâi zăpăcit. În acest mod ne indică drumul pe unde s-o luăm, mințindu-ne mereu, că la capăt vom găsi o farfurie plină de bunătăți.
        Dar sunt și politicieni care, dintr-un somn profund de stînga, dimineața se trezesc ca fiind politicieni de dreapta. 
            Să vedeți atunci cum arată sârma dreptății. Tot strâmbând-o când la stânga, când la dreapta, când în sus, când în jos, săraca sârmă s-a tot încolăcit, până ce a devenit un ghem confuz.
            Dreptatea pentru ei este ca o conversație ce se amână mereu, e ca o lună neagră ce se dizolvă în apa pe care o bem.


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu