miercuri, 16 mai 2012

Lansare de broşură

Nu ştiu cum te simţi sau ce simţi cînd eşti lângă un laureat al premiului Nobel pentru literatură cum i s-a întîmplat lui Gabriel Liiceanu la Ateneul Român. Atunci, filozoful român,  căuta să-i găsească orizonturile interioare proaspăt încoronatei cu acest titlu Herta  Muller, venită pentru cîteva zile în ţara natală.
În schimb am dat mâna cu toţi Preşedinţii României şi nu m-am umplut de mai mult patriotism decît aveam, am cunoscut un număr însemnat de prim-miniştrii ai ţării şi nu m-am molipsit de viziunile lor, nu am simţit că alături de ei trăiesc o  epopee a binelui.
Am stat la aceeaşi masă cu politicieni vopsiţi şi revopsiţi, zgomotoşi, furăcioşi, care au în minte o lume pe care o cară cu un tren al nebuniei de colo colo ca s-o ameţească. N-am simţit decît nişte bacterii ce încercau să se urce pe mine, dar le cunoşteam bine erau din mahalaua unde copilărisem.


Am cunoscut femei politician:  pentru mine doamnele erau nişte cofetării ambulante pline de dulcegării, pline de cotloane populate de inşi dubioşi. Meritul acestor femei era lipsa de inspiraţie.
Am avut prieteni ţigani, evrei, orăşeni, ţărani, oameni care mănîncă la cantina săracilor, bogaţi cu ghiuluri cât oul de struţ, mafioţi ce au conturi deschise în Elveţia, in Turcia, în Angola, dar am rămas acelaşi produs românesc curat şi sicer cum m-a făcut mama şi cum m-a prelucrat mahalaua din Colentina.
Nu sunt filozof, nu sunt profesor universitar, nu am doctorat, dar pot spune că sunt un Gabriel Liiceanu în a observa necazurile, sărăcia oamenilor. Ştiu  unde începe mediocritatea şi unde nu se mai sfârşeşte.
Sunt un Liiceanu provincial pentru că am puterea să observ  în  colcăiala categoriilor periferice şi nevoiaşe cum se înalţă un orizont uman şi cald.


Nu ştiu de unde vine Dumnezeu şi nici nu ştiu unde se duce, nu ştiu ce-a vrut să spună Heidegger despre voluptatea inteligenţei, despre samînţă de grîu ce ţine ascuns în ea un cer atît de necesar oamenilor.
Cunosc bine însă teologia lucrurilor minore, hazul de şanţ, bazarul de răutăţi cel găsim expus în birourile din primării şi ministere, glumele ce se fac pe centurile oraşelor concepute de Boc. Ştiu cum se poate descrie o femeie în vîrstă ca să te refuze sigur, ştiu cum poţi innobila o adolescentă ca să ajungă regina balului.
Eu cred că v-am convins ca peste trei săptămâni, odată cu rezultatul alegerilor locale să veniţi la biblioteca din strada Speranţei, unde voi lansa în nume propriu, broşura "Apel către lichele" ediţie 2012.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu