luni, 28 mai 2012

Cuirasatul Băsescu

Cînd l-am văzut pe Băsescu în 2004 primul gînd a fost să-l compar cu un cuirasat.
Deplasamentul proiectat era de cca.şapte milioane de tone (voturi),. Avea o rază de acţiune teoretică lungă pentru a executa misiuni de apărare a bunăstării poporului. Armament, zece tunuri cu calibru de treisuteoptzeci de milimetri, blindajul de treisutedouăzeci de milimetri, cîteva mitraliere cu trăgători de elită, Blaga, Stolojan dar şi cîteva blonde ce improvizase din fustele lor steagul partidului.Se deplasa spre inima poporului cu patruzecişicinci de noduri.


Pe lîngă sistemul anti-torpilă existau tunuri grupate în organizaţii judeţene. Dispunea la bord şi cîteva mii de ţepe în care, spunea preşedintele, avea să-i tragă pe furăcioşi.
Timpul a trecut. Nu am văzut pe nimeni tras în ţeapă în piaţa universităţii, nu am auzit decît poveşti deplorabile venite din tabere (prea multe) de oportunişti.
O perioadă scurtă ne-am eliberat de sărăcie. Pe feţele noastre nu se mai distingeau petele deprimării. Ne construisem cu toţi mici idealuri. Era domnia lui Tăriceanu. Semn că premierul cunoştea bine secreţiile necazurilor, retorica durerii, modul cum se poate captura un destin decent.


Numai că preşedintele ţării a ţinut cu tot dinadinsul să ne fure superstiţiile din şifonere. A trimis pe urmele noastre mercenarii neputinţei, veşti nesigure, vînători cu cuţite politice. Pe străzi nu vedeai decît parastase şi lacrimi.
Imperturbabil omul care trebuia să protejeze poporul său şi nu dezmăţul financiar al miniştrilor ne-a anunţat că performanţele noastre în domeniul muncii sînt neîndestulătoare, chiar au o contagiune ce nu mai poate fi ameliorată. Nu sîntem făcuţi noi românii să creăm plusvaloare. După cum privea preşedintele  norodul prin camerele de luat vederi îţi lăsa impresia că e un străin duşmănos pus în fruntea ţării.


Şi ca un cercetător neîndurător al salariilor noastre  a dat dispoziţie să fie ghilotinate. Speranţele multora s-au îmbolnăvit de cancer. După ce ne-au înjumătăţit veniturile prin cartiere salariaţii au devenit partizani: Se retrăgeau din faţa sărăciei cu familii cu tot.
În acelaşi timp pedeliştii purtau haine de gală: Petrecerile şi dezmăţul aveau dimensiuni apocaliptice. Secolul douăzecişiunu era încă la început se putea fura orişice pînă să înţeleagă oamenii consecinţele. Istoria va fi scrisă după ce vor fi înstrăinate și amintirile.


Încet, încet ca într-o poveste cuirasatul a început să ruginească. Din sala maşinilor se auzea cum cazanele cu abur explodau unul cîte unul. Elicea s-a rupt, echipamentele de bruiaj electronic sînt acum pe post de bar de noapte.
Într-o cabina s-a făcut praf o conservă cu amintiri şi tot vasul s-a umplut de picmenţii securiştilor.
Puternicul cuirasat a ajuns jalnic. Avioanele de luptă care îl însoţeau, gen Frunzăverde, au aterizat pe aeroporturi inamice. Ţepele au putrezit; erau dintr-un lemn de esenţă moale.
A mai rămas din el o bărcuţă mică, fără colaci de salvare, fără hidrofoane pentru detecţia torpilelor.
Iar românii suflă din ce în ce mai tare în pînzele lui jerpelite. Vor să-l scoată din apele teritoriale în care au murit toţi peşti.


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu