duminică, 22 aprilie 2012

Prea scump

Printre cunoștințele mele s-a întâmplat să se afle și un turnator. E greu să-l descriu. Era de o bunătate mioapă. Irosea cuvintele într-un triumfalism perplex și încerca să ascundă între liniile frunții un mister pervers.
Cănd se îndrepta spre ușa îti lasa impresia ca insultă cu buna ştiinţa adevărul.

Auzisem de la alții că asemenea indivizi au urechile julite pentru că tot timpul le țin lipite pereți. Auzisem ca noaptea , turnatorii aștia, legalizau autobiografii false. Cuvintele lor purtau ochelari fumurii și văntul de frică se urca pe acoperișuri. Ce credeți?  Mă trezesc cu el director la o fabrică nouă. De fapt nu-i o clădire noua, e un  grajd revopsit.

Nu am autoritatea să spun că merita postul, dar cănd l-am revăzut parcă avea mâinile mai primejdioase iar fața lui avea o seninătate de bazalt.
Am înțeles că tranziția la români are multiple arhitecturi. Am înțeles că speranța este când amantă când nevastă că domnii aceștia  scuipă comunismul ca să le rămână forma gurii desenată în carnea timpului. Însă nu pot înțelege niciodata de ce puțina noastră libertate costă atât de scump.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu