duminică, 29 aprilie 2012

Muzica

Concertul s-a terminat.Guvernul MRU a căzut. Bagheta dirijorului, ruptă, a rămas lăngă o mătură sprijinită de un perete. Deasupra măturii tronează imperios o flegmă, mare, cât a unui popor.Cele două pianine ,fără coadă, Roberta Anastase și Elena Udrea au tăcut brusc. Cu clapele sărite sunt cuprinse de o uzură neitovită. Nu știu dacă acum își dau seama cât de falsă era muzica pe care ne-au cântat-o atâția ani. Ce prostie,pe o scena improvizată ajunsese toate instrumentele dezacordate lăsate de Băsescu după ce acesta s-a mutat la Cotroceni. Ocarina lui Boc , trecea de la un gen muzical la altul cu atâta ușurință încât avea sentimentul că e un geniu al portativelor.
Cred că cea mai mare bătaie de joc este să-i cânți cu cerbicie unui om mort de foame, care așteaptă o firmă franceză să- i închidă gazele și una austriacă să-i  închidă apa.
Orchestra era mare, se adunase mulți cântători de rahat în ograda lor, dar muzica aceea era bună numai în cimitire.Era așa de limpede cât de nesăbuit cântau pe ulițele satelor sau pe străzile orașelor, cât de grotesc turnau peste sufletele oamenilor balsamul lor otrăvit.Acest adio târziu,al acestei caricaturi muzicale, ne-a oferit o minimă fericire.Acum aștept cu nerăbdare viitorul concert, dar mai ales prestația noului dirijor.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu