luni, 30 aprilie 2012

Copacii de patru ani

Dacă am secționa un arbore milenar(nu știu dacă o mai fi vreunul în arhiva botanică) în cercurile lui concentrice am găsi memorate toate intențiile umane ce ne-au însoțit până azi. În unul din inele îl observăm pe Decebal adăpându-și calul înainte de deveni lumină românească. În altul se vede cum Ciprian Porumbescu lasă vioara în iarbă și instantaneu se umple de prospețime. E dificil, în unele îi vedem chelia lui Lenin, în altele, mustața lui Hitler, dar și sînii Sofiei Loren. Totul s-a memorat.



Să vedem cine are curaj să taie un copăcel de patru ani? Copăcelul acesta e atât de pricăjit că seamănă cu un chinez vegetal.
Și totuși eu am avut curajul. O nenorociree... ce am văzut în ceasornicul cu patru cercuri concentrice.
Ochelari sparți, spitale care își duceau zilele intr-un nesfârșit asfințit, școli cu ferestrele mereu ferecate, oameni ce se încălțau numai cu ciubote albe să vadă în  întunericul care-l trăiesc. Se vede clar în cele patru inele. Pedeliștii au distrus tot.Câtă forță au avut dacă au putut să izoleze oamenii între ei. I-au determinat și pe pensionari să ia drumul Romei(medicii au plecat de mult).



Cum a fost posibil ca plevușca asta să facă din tinerii frumoși ai României niște trupuri bondoace pline de oboseală?  Cum au reușit să ne facă să ne mâncăm pe dinăuntru?
Am devenit o pustietate liniștită. Pasiunile nu ne mai tulbură, femeile nu mai sunt fragile iar zâmbetul a dispărut dintr-o mare parte a țării.
Asta scrie în inima copacilor de numai patru ani. Ei nu vor mai putea traversa veacuri. Sigur vor deveni dopuri la sticlele de vin din cauza rușinii.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu