miercuri, 27 ianuarie 2021

Negocieri

 



Cuvintele mă elimină
din propriul trup,
fîră niciun semn de adio,
fără niciun salut,
cred că  au plănuit
să mă declare dispărut,
nu pot să răscumpăr,
nu pot să mă înapoiez,
în golul rămas,
rece și strâmt
Dumnezeu toarnă 
câte o mână de pământ,
femeile nu mă mai recunosc,
razele de lună 
se sting în săngele meu,
am devenit o nemulțumire
și pentru limba română,
încerc să cad la învoială 
cu mine 
pentru o scurtă perioadă
și negociez:
 nu peste mul timp voi conversa
numai vocilor ascunse în zăpadă

marți, 26 ianuarie 2021

18 versuri

 

Îmi permit
să fiu deprimat
în fiecare zi
câteva ore 
matinale,
altfel nu aș auzi
cum oamenii
suferă în case 
și spitale,
nu aș vedea
cum moartea
umblă prin oraș
fără mască 
pe chip,
nu aș simți
că sub lacrimi
se ascund
hectare de nisip.

luni, 25 ianuarie 2021

Marco Polo

 


Dacă aș scădea din mine
deceniile în care am visat
aș rămâne atât de subțire
că aș putea să intra
pe sub ubra ta
fără să fiu depistat,
aș putea să-ți dau
cămașa de noapte
într-o parte
să nu îmi simți mâna
speriată de moarte
să-și văd 
micile provincii de iubire
să te rog
să-mi dai un pașaport
ca unui Marco Polo
și să îmbătrânesc pelerin 
prin paradisul de acolo.

duminică, 24 ianuarie 2021

Ecografie pentru patriotism

 



De când m-am născut am început să țip la mine. Măi, tu nu vezi că bondarii aia au ntrat în depresie de când îi ții în penar? Nu vezi că omul ală de zăpadă vrea să-i citești versuri de Maiakovski să simtă frigul siberian? 
Nu mai pune în locul becurilor arse din casă cireșe că nu pot să scriu biografia teiului din grădină și nu știu când a început să producă ceai înainte sau după ce o femeie l-a îmrățișat.
După ce m-am bărbierit prima oară strigam mai tare la mine. 
Patria ta are țâțețe fleșcăite de parcă au supt-o toți lupi din lume.și nu te doare nimic. Poporul umblă pe la poarta unor împărății cu pantalonii rupți în fund. 
Prvește în oglinzile retrovizoare ale inimii. Nu mai avem petrol românesc nici să punem într-un felinar. Flota româneacă o găsim numai în canalul de irigație unde copiii l-au făcut navigabil dând drumul vapoarelor de hârtie la vale. 
Tu stai cu brațele încrucișate sperând că un proprietar de rucsacuri îți va aduce aer montan ăn cameră. Îți astepți ziua de naștere să o serbezi recitind elegii,

sâmbătă, 23 ianuarie 2021

Odihnindu-mă de mine

 


Nu știu multe 
despre mine,
acum am aflat că apusul
îmi lasă tigarea aprinsă
pe pervazul ferestrei
să trag câteva fumuri,
când singurătatea
sună la 112 
și mă declară dispărut
îmi place să mă ascund
în gropi adânci de 2 metri
unde rădăcinile copacilor
par flacoane 
cu eterne parfumuri,
dacă reușesc să scriu
o metaforă de lux
despre mare 
și nesfârșitele e drumuri
a doua zi cuvintele din poem
au un imperceptibil flux și reflux.

vineri, 22 ianuarie 2021

I M L

 



Acum câteva zile am fost la prmărie să-mi elibereze o adeverință că inma mea are forma patriei. Îmi trebuia la dosar să pot pleca în Afaganistan. Pe scări, pe holouri o mulțime de oameni.Toți așteptau ajutorul de în mormântare. Pe fereastră am văzut cum un angajat omora muște cu arcul cu săgeți. O doamnă a scos din poșetă o batistă  și a șters de pe fruntea zilei transpirația. O dactilografă se odihnea pe litere ca o icoană pe busuioc. Cu bani ăștia cumpărau un costum de haine ce suportă întunericul, o cămașă ca o scrisoare de adio și o pereche de pantofi din care au fost extrase dansurile populare. Așadar, în România se trăiește și din murit. După câteva ore de așteptare un bărbat ce semăna cu Ludovic al XIV-lea mi-a spus că pentru un asemenea document trebuie să merg institul de medicină legală.

joi, 21 ianuarie 2021

16 versuri

 


Mi-am tatuat 
pe brațul stâng
un copac 
ce mai păstra un cuib
asemena unui poem 
postum
în care ciripitul 
de astă vară 
se transformase în fum,
ca moartea 
după ce își spală rufele 
în sângele meu,
pătate de umbre, 
murdare de sufletele 
pe care lent le-a demolat,
să le întindă pe crengi la uscat.