vineri, 30 iunie 2017

Ținând locul unui extaz






Ce frumos miroase
tăcerea ei,
parcă aș fi strivit în mâini
o iasomie,
e la fel de curată
ca lumina dintr-un cuib
în care se naște zborul,
mi-e teamă să visez
să nu îi murdăresc gândurile.

miercuri, 28 iunie 2017

Igienă






Am cunoscut o femeie care nu visa niciodată. Îi era teamă să nu își murdărească gândurile cu vise.

Un poem senin









Noaptea scriu poeme în minte,
nu mă vede nimeni când îi dau
de lucru inimii
sau măsor cu ruleta sângelui
distanța dintre strofe,
tehnica am învățat-o
de la teiul din curte
ce fabrică ceai în tăcere,
dimineața când vreau să le transcriu
propozițiile sunt atât de timide
de parca aș fi un școlar
căruia i s-a dat de scris acasă
și cuvintele se intimidează de prospețimea lor.

marți, 27 iunie 2017

Istoria ce mă ajută să respir







Ca să îmi fac cardiograma
caut hârtie fabricată
între cele două războaie mondiale,
să fie din lemn de brad
cu lumina din cuiburi pe margini
și cântecul păsărilor în foșnet,
nu vreau ca sângele meu
să se sperie
să apară un desen
asemănător unei coride
în care taurul se plimbă prin arenă
cu toreadorul în coarne.

Vorbind cu fluturii







Pianul așteaptă pe hol
de când puneam fire de iarbă
între paginile abecedarului
să nu se amestece propozițiile între ele,
atunci am plâns o zi întreagă,
au tăiat o pădure
să o transforme în note muzicale,
puteau să adune din cuiburi
cântecele păsărilor
să confecționeze un instrument asemănător,
vocea mi-a rămas înregistrată
în lemnul lucios
dacă ating o clapă plină de praf
îi aud ecoul.

sâmbătă, 24 iunie 2017

Act de stare civilă







O să dau păsărilor să bea apă
din pahare de cristal
poate îmi împrumută
o pereche de aripi,
mi-am dat seama 
că nu mă cunoaște nimeni
deși îmi usuc rufele pe balcon,
inima o  țin la fereastră
să aibă de ce să se prindă diminețile
când urcă în oraș,
când plouă îi țin umbrela
statuii din fața blocului
să nu creadă că i-am uitat meritul
de a tăcea și în locul nostru,
de curând am moștenit un taraf de lăutari
dar n-am găsit nici un motiv
să îl pun să cânte.

vineri, 23 iunie 2017

14 versuri despre un anonim







Nu mă visează nimeni,
altfel dimineaţa m-aş trezi palid
ca și când aș fi stat
întru-un flacon cu incertitudini,
nu se gândește nimeni la mine
cămașa s-ar subția să mi se vadă inima,
dacă mi-aș privi cardiograma  
aș simți cum sângele întemeiază delte
de singurătate
ceea ce înseamnă
că mulţi se străduiesc să mă uite,
m-am împăcat cu gândul
că nu sunt decât o vioară dezacordată
cântând sub fereastra limbii române.

joi, 22 iunie 2017

Studenta de la etajul trei



A stins becurile
pe casa scării
s-a aplecat spre mine
și mi-a șoptit
să nu mai o mai visez
niciodată goală,
când spune
rugăciunea de seară
nu vrea
să o vadă Domnul
complet dezbrăcată.

Tranzacții




Poetul scrie și fără să aibă vreo muză, dar când o găsește aceasta îi cere mai întâi să-i deschidă un cont la bancă pentru a-i cumpăra cuvinte.

Lista cu decepții



Mă întind sub teiul din curte,
ascult cum lumina
se transformă în ceai,
firele de iarbă 
de un verde timid
ca niște degete subțiri
îmi intră prin păr
citindu-mi memoria
asemeni unor ace de patefon,
grădina ascultă vocile  femeilor
ce mi-au făcut mâzgălituri
pe inima mea,
se aud râzând atât de tare
că mi se dezleagă nodul de cravată
din fotografia
de pe cartea de identitate.

marți, 20 iunie 2017

Coli de scris




Frunzele în cădere
se lipesc de hainele mele,
îmi stă bine,
sunt un copac umblător,
mă pot duce la banchetul
pe care îl dau pădurile
înainte de a ascunde în cântecul păsărilor,
am ocazia să studiez retorica vântului
ce se urcă pe acoperișuri să se sinucidă
că nu îl ține nimeni de mână, 
niciodată nu încui poarta de la drum
să aibă unde să intre singurătatea
dacă începe ploaia,
frunzele cad peste inima mea
de-abia se mai observă că are forma patriei,
nu mă scutur de ele,
poate vreo femeie
care nu mai are coli de scris
mă bagă în imprimantă
să-și scrie sentimentele pe mine.

luni, 19 iunie 2017

12 versuri despre tabieturi



Se pieptăna științific,
cărarea trebuia să-i treacă
prin cele mai apetisante fantezii,
am rugat-o să-și lase părul lung,
mă simțeam obligat
să-mi scurtez cuvintele
să visez mai puțin,
nu aveam timp
să întocmesc un proces verbal
al sentimentelor,
duceam dorul să fiu antemergător
simțurilor sale.

Memorie



I-am învățat tăcerile pe de rost să-mi satisfac setea de neființă când ea va absenta.

luni, 12 iunie 2017

Un băiat ascultând firele de iarbă




Fericirea mea are loc într-o cutie de chibrit. Lângă ea intră și cei câțiva metrii rămași din această vară dacă culeg lanurile de grâu.
Nu mă grăbesc să mă sinucid până în preajma iernii să nu creadă lumea că seceta se datorează gestului meu. Între timp mi-am făcut rost de un nou compas să măsor melancolia din orașe, așa că mai pot fi de folos rasei mele.
Mi-am ispășit și pedeapsa. Nu reușisem să scot răsăritul întreg din cântecul unei privighetori, riscând astfel ca gângăniile pădurii să-și facă șervețele din el.
Este o întreagă istorie de dezamăgiri. Am văzut listele complete cu toate decepțiile la intrare în patria mea. Drumurile trec cu de-a sila printre oameni, văzându-i bandajați la ochi.
Râurile bolnave de tahicardie nu mai țin minte absolut nimic. Vag își mai amintesc că deșertul este principalul lor dușman. Mai au vlagă doar să privească marginile cerului.
Nevrozele s-au înscris în circuitele de formula unu. Prin sate vitele au început să bârfească fânul cosit de pe coline că nu au notorietatea și răcorea celor din import.
S-au scumpit și biletele pentru mersul cu liftul. Neschimbate rămân numai cele fără oprire până în văzduh.
Folosirea sinonimelor trebuie aprobată în consiliul local. Idealurile noastre țin de mult cură de slăbire. Viitorul a fost făcut prizonier de soldații întorși din Afganistan și nu văd prin preajmă nici un erou să restabilească legăturile telefonice cu el.
Ce vreți să fac? Să nu se rătăcească și razele de soare m-am ascuns cu ele între două versuri.
                                                                                                     12-iunie-2015

Pian aruncat în foc






Dacă vedeţi în oraş un bărbat
ținând mâna dreaptă peste inimă
să nu i se vadă mâzgăliturile
scrise de femei la plecare,
trist că lănțișorul de săruturi de la gât
de acum un deceniu
nu dispare nici spălat cu săpun de casă,
lasând impresia că se îndreptă
spre două locuri în acelaşi timp
asemenea unui pendul,
cu șireturile desfăcute
poate în tramvai călcă vreo femeie pe ele
cu care să intre în vorbă,
să ştiţi că sunt eu fugit de acasă,
pentru că singurătatea
mi-a furat şi energia din icoane.

duminică, 11 iunie 2017

Să nu fiu singur




Să nu fiu singur
în fiecare noapte adorm 
ținând în mâini o frezie,
e un de protocol botanic
pe care l-am trecut în actele mele
de stare civilă,
nu pot fi un cetățean cumsecade
de nu emoționez întunericul cu ceva,
dacă visez o femeie să am ce-i oferi
pentru a nu se speria de mine,
în acest fel eu părăsesc lumea,
învelind ziua de ieri cu câte o floare.

sâmbătă, 10 iunie 2017

Rigoare



"Singurii cititori adevărați sunt scriitorii. Pe ceilalți, pe public, cea mai mică noutate, cea mai mică îndrăzneală îi deranjează, îi tulbură, îi sperie" (Paul Léautaud). 

Lumea ca un fir de iarbă surd



Nu ne aude nimeni când suferim,
nu auzim cum prietenii ne uită,
parcă cineva oprește
radioul mașinii pe un câmp
să nu asculte știrile firele de iarbă,
inima nu o simțim
când își organizează preferințele
precum o școlăriță
ce își așează între cărțile din ghiozdan
câte o păpușă
să nu se amestece propozițiile,
lumina ce se sparge,
lovind singurătățile noastre,
nu face niciun zgomot,
ne hotărâm să facem credit pentru a cumpăra
aparate de auzit performante,
dar banca ne întreabă
dacă avem tăcerea trecută în actele de stare civilă.

vineri, 9 iunie 2017

13 versuri despre un rezumat






Uneori îi fac rezumatul gesturilor,
număr cutele cearșafului
unde se ascund îmbrățișările,
măsor picioarele patului
să văd cât s-au afundat în covor
sub greutatea frumuseții,
în timp ce își strânge părul
să nu i se răvășească fanteziile, 
dacă orologiului nu  i-au sărit limbile,
văzând-o dezbrăcată
înseamnă că am cu ce să cronometrez
secundele ce se scurg 
între fluxul și refluxul trupului ei.

joi, 8 iunie 2017

Manipulare





După ce s-au spart câteva butoaie de vin în cala vaporului acesta a început să meargă în zigzag.

Pe cineva trebuie să iubești







În locul bornelor kilometrice
am plantat copaci umblători
să-mi micșoreze distanța
până la casa ei,
am blocat semafoarele pe verde
acoperindu-le cu frunze crude de cireș,
mi-am ignifugat hainele
să nu se aprindă de la inimă,
alergam cu trandafirii în mâini
fanteziile să-mi un miroasă frumos,
chipul spre care mergeam
era emblema tăcerilor mele,
chiar dacă după ce am simțit prima oară 
gustul buzelor ei,
zahărul nu mi-a mai răspuns la salut.

miercuri, 7 iunie 2017

Judecătoare




Femeia pe care nu o cunosc, dar piciorul scaunului ei a atins piciorul scaunului meu la aniversarea lui Nikita Stănescu și în mine s-a decretat legea marțială mi-a spus la ureche că sunt mai convingător când tac.

Ziare incendiate





Visele mele dispar
precum fumul din țigară
unei adolescente,
nu le aude nimeni,
gravitația nu poate să le rețină,
apare câte un nor
ca un avertisment deasupra inimii,
simt că lumea
e pregătită să mă uite,
e ca și când m-aș apropia
de mărul tăiat din spatele casei
acum un deceniu
și păsările speriate ar zbura din el.

marți, 6 iunie 2017

Trandafir trimițând un s.o.s.






De unde să fur puțină iubire
în această suburbie
ce respiră cu ajutorul
centralei eoliene din apropiere
măcar atât cât să învăț să șoptesc
și să-mi trișez sângele,
umblu cu actele de stare civilă la mine
pentru a atesta că liniile din palmă
mi-au tăiat viața ca pe o frunză
în caz că voi fi prins
ce bine ar fi fost să moștenim femei
cuvintele lor să ne țină de foame
nu aș mai fi studiat să văd cât ține un zâmbet
în cât timp se umple inima de fericire,
mâinile mele sunt pregătite
să deseneze o pasăre căreia cineva i-a ascuns cerul.

luni, 5 iunie 2017

Băiatul ce umbla desculț





De frica fulgerelor
vântul se urca pe acoperișuri,
în mere găseam sâmburii
îmbrățișați de spaimă,
frunzele se ascundeau
în cântecul păsărilor de noapte,
nu aveam mânuși de cauciuc
să înlătur norii de pe cer
fără să mă curentez,
îl căutam pe tata în grădină
unde cu mâinile lui mari
făcea țărână să zâmbească
să-l rog să bage trandafirii în casă
ca tunetele să nu le strivească mirosul.

duminică, 4 iunie 2017

Constrângeri spovedite






Îndepărtez ușor soarele spre amiază
să nu se spargă de inima mea,
dacă o picătură de sânge 
ar cădea pe podeaua din lemn de brad
zgomotul ar sparge geamurile din tot cartierul,
îmi duc degetul la tâmplă
poate îmi vine vreo idee
să fac un pumn de pământ
să zâmbească
sau din fumul de țigară
să desenez o fereastră
prin care să privesc cum femeile
oxidează melancoliile pe stradă, 
nu am curaj să intru în bucătărie
umbra îmi este atât de grea
că ar sparge toate farfuriile de pe masă.

vineri, 2 iunie 2017

Prizonier al imaginației







Îi ungeam încheieturile
cu ulei de trandafiri 
să se  unduiască ușor,
l-am studiat pe Traian Lalescu
pentru a putea rezolva
problema de geometrie
ale picioarelor ei,
am aflat cum să o strig
fără să provoc valuri în perdele 
sau să cadă rochia 
de pe vreo păpușă a sorei mele, 
îi scriu numele pe o petală de trandafir
şi o mestec,
acum învăț cum să-i schimb becurile
de la lanternele din epidermă
să lumineze mai bine,
dacă e să țin un discurs despre iubire
să nu am complexe de inferioritate,
așa cum în poezie am față de Nichita Stănescu.

joi, 1 iunie 2017

Amantul unei umbre




Nu știu de m-am trezit
de când buzele ei umede
îmi stingeau
felinarele din epidermă unul câte unul,
veioza am lăsat-o aprinsă în ultimul an
să nu-i deformeze conturul tău
în timp ce visez,
hainele noapte de noapte
le pun să asculte muzică
să nu mă audă nimeni cât sufăr
să nu mă audă nimeni că nu pot s-o uit,
poate ar trebui
să nu mă îndatorez cuvintelor
pentru a fi puțin mai liber,
dar uneori fericirea de ieri
este meșteșugul de a desprinde poeme
de pe pereți albi ai acestor tăceri.