duminică, 31 decembrie 2017

2018




Anul Nou să vă prindă la gât trei lănțișoare de aur, al fericirii, al bucuriei și al sănătății, pe care să nu le mai puteți da jos niciodată. La mulți ani!

sâmbătă, 30 decembrie 2017

Centrală eoliană




Sângele meu pare o lanternă de luminat pustiul. Marea problemă e că bateria nu poate fi reîncărcată, decât de îmbrățișările unei femei.

Vioară scufundată în cuvinte





Lacrimile de fericire se înșiră lent pe o rază de lumină până devin un lănțișor de perle la gâtul femeilor. Misterul constă în faptul că nu mai poate fi dat jos niciodată.

vineri, 29 decembrie 2017

Prudență




Camera mea este antifonată cu câteva straturi de singurătate să nu mă audă nimeni dacă visez necuviincios.

Întlniri rare





Nu îi e teamă că o să-i citesc 
visele ascunse și confuze
trecându-i degetele prin păr
sau că îi voi schimba 
solstițiu de vară de pe buze,
la ușa inimii nu are santinelă,
strigătele sângelui ei
mă cheamă ca pe fiară rebelă,
adoarme cu un trandafir în mână
să sperie întunericul
ce mi-a transformat epiderma
într-un penitenciar de apusuri,
iubirea având voie la vorbitor
o singură dată pe săptămână.

joi, 28 decembrie 2017

Măturând prin memorie




Am bătut preșul de intrare o jumătate de zi până au ieșit toți pașii de anul trecut din el. Când eram spre sfârșitul operațiunii un domn a ridicat capul peste gard și m-a întrebat cum se numește strada. Nu mai mi-am amintit nimic și nu i-am răspuns.

Aritmetică




Dacă ar fi să scad din mine
timpul în care am visat,
singurătatea n-ar mai scârțâi
în podeaua de brad,
cuvinte nu ar avea hemoglobină
să poată face
în propoziții tunele de lumină,
m-aș subția
încât să mă strecor
pe sub cămașa ta de noapte
iubirii să fiu decor,
ți-ai dori să mă uiți
n-ai vrea să mă mai vezi,
m-aș simți ca un bărbat
ce umblă dezbrăcat pe străzi.

miercuri, 27 decembrie 2017

Camuflaj





Dorm cu pijamaua pe dos ca visele necuviincioase să nu mă recunoască. Dacă e recunoscută vreo femeie pășind pe vârfuri prin visele mele să nu deranjeze fanteziile o rog să-și schimbe pieptănătura.

Jurnal despre maturitate




Am gândurile ignifugate,
să nu întâlnesc pe stradă
vreo femeie frumoasă
să mă aprind,
visele îmi sunt planificate
le traversez de multe ori
fără să deranjez vecini
sau întârziați trecători,
timiditatea
nu îmi mai pătrunde în cuvinte
să vorbesc cu pauze lungi și erori,
cămașa s-a maturizat demult
nu îmi mai lasă inima la vedere
o ferește de frig și zăpadă,
merg deschiat la șireturi
obiceiul  pe care l-am păstrat,
știind că mă despart de mine
în fiecare clipă
ar trebui să stau mai mult plecat.

marți, 26 decembrie 2017

Plasture lipit peste iubire






Cuvintele mele
au deficit
de hemoglobină
de câte ori
vreau să-i fixez
cu buzele pe gât
puțină lumină,
asemeni unui lănțișor
din pietre de topaz,
trandafirii
îi înfloresc
cu erori în obraz.

După Crăciun







Mi-am făcut
marcaje pe inimă,
asemenea celor
pe unde trec pietonii
ca Moș Crăciun
să se întoarcă acasă,
era atât de obosit,
încât bastonul său
nu mai vedea
pe unde strada să o treacă,
cu o batistă albă
făcea semne de adio că pleacă
înainta greu,
n-am mai apucat să-i mulțumesc
pentru lumina lăsată în fereastră
ce mă ajută să urc la Dumnezeu.

duminică, 24 decembrie 2017

De Crăciun




Vecina mea a greșit compoziția cozonacilor. Le-a pus muzică de petrecere, a deschis ferestrele să audă colindele, le-a făcut acte de identitate din hârtie creponată, nu și-au revenit. A fost tentată să îl scoale pe Dumnezeu din somn să îi dreagă, dar i-a fost rușine. Ultima soluție a fost să sune la I.S.U. Prahova. 

Crăciun fericit!

sâmbătă, 23 decembrie 2017

Așteptând cadouri




După 15 decembrie scot frigiderul în priză. Mi-e teamă că frigul produs el să nu schimbe data solstițiului de iarnă și să încurce planurile lui Moș Crăciun.

Crăciun cu părinții






Ningea și visele mele
nu își mai puteau ține
echilibru pe zăpadă,
casa se micșora
din cauza frigului,
tata ieșea să curețe
aleea până la stradă
împrăștia și o găleată
de cenușă
că Moș Crăciun
să nu aluneca până la ușă,
mama mergea la cimitir
cu tămâie și flori de busuioc
să-și roage rudele
să se înghesuie puțin
să-i facă și ei loc.

vineri, 22 decembrie 2017

Experiențe





Iarna folosesc inima
drept ambalaj
pentru iubire
pentru a nu îngheța
ca acum un deceniu
când neavând lemne
să bag în sobă
am văzut-o
la marginea suburbiei
făcându-mi semne
de adio,
acum modelez
privighetori din argilă,
populez cu ele livada
să intimideze gerul și zăpada.

joi, 21 decembrie 2017

Șoc


Omului de zăpadă nu-i  crește niciodată barbă, dar are mereu obrajii dați cu spumă de ras.

Politică


Când am insomnie mut salteaua în bucătărie și ascult cum frigiderul meșterește pe întuneric cuburi de gheață să mă simt ca afară. 

Anonima




Locuiesc la primul etaj al unui bloc din Ploiești. Într-o dimineață după ce am scos cearșaful  pe balcon în cutele căruia se vedeau îmbrățișările unei femei acesta a dispărut. Polițistul căruia i-am relatat incidentul mi-a spus că e mai ușor să caute femeia să fac alte cute, decât să găsească cearșaful.

Solstițiu de iarnă






Noaptea ascult
muzică rusească
să mă obișnuiesc cu frigul,
iarna
oglinzile retrovizoare ale inimii
se aburesc
ca un cadran de ceasornic
la asfințit
trebuie să le șterg cu batista
din cinci în cinci minute
să văd cine  m-a uitat
cine a mai murit.

miercuri, 20 decembrie 2017

Calendar




Am cunoscut o doamnă care dormea ținând între degete petale de trandafiri să știe când se schimbă anotimpurile.

Text cu ceas





Când îmi scriu biografia
folosesc date din viața
mărului din fața casei,
el îmi consumă melancoliile 
să fiu mai subțire
să mă pot strecura
în propoziții,
îmi bate în geam
când trece 
vreo femeie frumoasă pe stradă,
se observă asta
în spațiile albe
din inima mea,
mi-am alcătuit un ceas
din frunzele lui
ce indică anotimpurile precis,
dilema mea există,
nu știu când să îl pun să sune
să mă opresc din scris.

marți, 19 decembrie 2017

Sărbători





Crăciunul ne face să auzim suferința din oameni. E momentul când tăcerile noastre devin curate,  foșnesc asemenea unei hârtii creponate, vrând să facem o inimă.

Ambasador în ținutul singurătății





Am păstrat sâmburii de măr,
ca pe niște puncte cardinale,
până cade prima zăpadă
să provoc cu ei avalanșe
peste biografia mea,
orologiul l-am acoperit
cu tricourile mele din tinerețe
pictate de ruj
precum șoaptele
spuse la repezeală de o femeie,
arcuiesc în minte strada
pe lângă filiale iubirii
unde m-am despărțit de mine,
curg asemenea unui text
plin de metafore zdrențuite,
în acest fel pregătesc lumea să mă uite.

luni, 18 decembrie 2017

Meserie




Pentru că mă strângeau pantofii i-am umplut cu apă și i-am băgat în congelator. A doua zi erau perfecți, numai că gheața pe care am scos-o din ei știa să meargă. Întrucât frigul merita o recompensă i-am încălțat și am plecat la dans.

duminică, 17 decembrie 2017

Verde întristat






Pianul e trist și prăfuit,
nu am mai cântat la el
de când stăteam
pe bancheta din spate
a mașinii,
mereu l-am considerat
o pădure întreruptă, 
transformată
în note muzicale,
de câte ori trebuie
îmi scriu biografia
vin să iau date
din sunetele lui dezacordate.

vineri, 15 decembrie 2017

Necunoscuta






Bărbații pictați din tablouri
întorceau capul după ea,
ventilatorul din colț
îi împrăștia frumusețea peste tot,
cred că își ține 

cartea de identitate în frigider
să-i încetinească marșul ridurilor,
noaptea își pune fustele
să asculte muzică de dans
după felul în care pășește,
dacă într-o zi 

ar veni la mine acasă
aș împrăștia zahăr tos
pe aleea ce duce la poartă,
nu știu de aș avea curaj
să arunc cămașa de pe mine
să-mi citească 

înscrisurile din inimă,
așa cum nu îndrăznesc 

să mă dezbrac
în fața steagului național.

joi, 14 decembrie 2017

Telefonul






Prietenii mei stau înghesuiți
în cartela de telefon
precum cumpărătorii
la deschiderea unui market,
au mâinile lipite de corp
nu își pot șterge
transpirați nici cu manșeta,
femeia din capul listei
nu poate să deschidă poșeta
să-și caute rujul și penseta,
nu pot suna pe nimeni
suburbia mea
e cotropită de singurătate
privesc lung la tastele albe
asemenea unui pianist
cu degetele amputate.

Mecanicul




Dacă tot nu mă însoțește nimeni când mă plimb prin inimă mi-am cumpărat o mașină cu ajutorul căreia fac tuneluri în propoziții, apoi înghesui lumină în ele.

miercuri, 13 decembrie 2017

Ziarul





De câte ori cineva
vrea să mă fotografieze
pun în dreptul inimii
un ziar,
pot fi văzute mâzgăliturile
lăsate de femei,
tristețile ce nu le-am măturat
de câteva decenii,
lumea
pe care o aud cum mă uită,
mai importante sunt știrile
despre boomul imobiliar
sau dacă frigul
pentru doi oameni de zăpadă
poate fi un intermediar.

Pericol




Am întrebat o colegă de ce poartă rochii atât de mulate pentru că întotdeauna îmi sugrumă propozițiile. Mi-a răspuns ca îi e teamă când iese în oraș să nu i se împrăștie frumusețea pe asfalt.

marți, 12 decembrie 2017

Dezvățându-mă de viață






Ninge peste mine ca peste o statuie,
zăpada  îmi șterge lent chipul
apoi brațele, 
în curând umbra mea
nu se a mai putea urca în copaci 
dacă m-aș pipăi
aș da numai de singurătate,
în jurul inimii am săpat un șanț de apărare
să nu se apropie nimeni,
ar fi bine să urc într-un tramvai,
numai că trebuie să scot bilet și parcului,
nu-l pot abandona
albul i-a furat aleile și e dezorientat,
nu știu unde să găsesc
un mecanic să-mi repare visurile,
trupul meu
pare un fost prieten pe care l-am uitat.

Haos





Am privit
cu coada ochiului
orologiul din perete
cu cuc
să văd câte secunde
se scurg între fluxul
și refluxul trupului ei,
ceasului i-au sărit limbile
tăind orele de pe cadran
ca pe niște batiste albe și pure,
pasărea rămasă fără pene
s-a refugiat în pădure.

Dreptaciul




Cât talent literar să am eu pentru a scrie o odă mâinii drepte care mă ajută de fiecare dată să rezolv problemele de geometrie ale picioarelor ei?

luni, 11 decembrie 2017

Mă feresc să trec pe lângă mine






Traversez visurile
în vârful picioarelor
să nu deranjez vecinii,
dacă pe stradă
întâlnesc cu cineva
rănit de singurătate
mă ofer să-i leg un garou
să-i opresc sângerarea,
de când a început să ningă
țin emoțiile 
în dosare aseptice
să nu facă eczeme
de la amintirile mele,
de neînțeles  e faptul
că sunt singurul martor
în momentul în care
timpul mă declară dispărut.

Consecvență





Dacă vedeți pe malul mării un bărbat aprinzând țigară de la țigară să știți că sunt eu, așteptând să se evaporeze toată apă să fac cunoștință cu o sirenă.

Avarul




Prietenul meu nu se oprește niciodată lângă o statuie reprezentând o femeie. Îi e teamă să nu îi ceară bani pentru a-și cumpăra cuvinte.

duminică, 10 decembrie 2017

Secrete

Păstrez în memorie
datele private 
ale trupului ei,
formulele matematice
cu ajutorul cărora
rezolv problemele de geometrie
ale brațelor și picioarelor,
parola pe care o șoptesc
ca buzele 
să i se umezească,
traseul secret 
pe care îl urmez
ca simțurile 
să-i devină agresive,
e strict secret cifrul 
cu care îi reglez
temperatura în celule
până florile de bumbac din cearșaf
înfloresc sub trupul ei.

Superstiții



Cum dă prima ninsoare vecina mea spală găinile cu zăpadă ca tot anul care vine să facă ouăle albe.

Dificultăți




Vreau să învăț să dansez cu ocazia sărbătorilor de iarnă. Pentru acest lucru mi-am pus șosetele și pantofii să asculte muzică de dans de astă vară.

Sărbători





În zilele de post
femeile devin minore,
se ascund
când își ung încheieturile
cu ulei de trandafir
asemenea păpușilor
ce au furat
bomboanele din brad,
își schimbă pieptănătura,
cărarea din păr
o fac pe unde visele
au cel mai mare vad,
de vreau să le salut
este înțelept
să îmi pun un ecuson în piept.

sâmbătă, 9 decembrie 2017

Așteptând





Dacă cerul
nu e albastru
mestec flori de gențiană,
aprind aragazul
să-mi încălzesc cuvintele,
picioarele scaunului
pe care va sta
le pun
în patru pahare cu apă
să înflorească,
iar preșul de intrare
îl scutur
până ies toți pașii din el
să nu o rănească.

Talent




O poetă care mă vizita de câte ori trecea spre Valea Prahovei mi-a spus că ea își lasă cartea de identitate în torpedoul mașinii să nu-i rămână vreo îmbrățișare imprimată pe fotografie.

Servicii




Damele de companie de cele mai multe ori sunt plătite nu pentru serviciile oferite, ci pentru a pleca cât mai repede.

vineri, 8 decembrie 2017

Păreri șoptite


Iarna s-a cățărat în balcoane. Femeile ce întind  rufe pe sârmă se mișcă de parcă o fac pentru ultima oară.

Rezumatul umbrelor



E atât de multă ceață,
pot trece pe lângă mine
fără să mă recunosc,
bine că am pantofii lustruiți
vad ei încotro merg
mai ales că pe tălpile lor
am desenată harta orașului
și adresele unde am deschise
filiale de iubire,
vântul răsfoiește
operele postume ale toamnei
scrise pe frunze,
sunt ca o pasăre oarbă
ce se ține
după cântecul ei de astă vară
să ajungă la cuib.

Efort




Unele femei sunt asemenea unor broaște țestoase ce se plimbă maiestuos pe malurile insulei Galapagos. Este foarte greu să le întorci cu fața în sus.

joi, 7 decembrie 2017

Dali la tribunal




Vrând să-i fac un compliment unui politician i-am spus că albastrul cravatei sale seamănă cu fondul albastru din tabloul ”Marele masturbator„ de Salvador Dali. Supărat că am folosit idei aluzive m-a amenințat că mă dă în judecată unde trebuie să aduc probe.

Viciu





După ce ninge
prima oară
merg la mare,
aștept pe țărm
să văd
dacă iese din apă
vreo sirenă
să facă
un om de zăpadă,
având
coadă de pește.

miercuri, 6 decembrie 2017

Sfântul Nicolae



Am fost uimit că după o lună de când tata îmi făcuse un om de zăpadă în grădină acestuia nu-i crescuse barbă albă. Școlar fiind credeam că toți oamenii de zăpadă sunt rude cu Sf. Nicolae.

marți, 5 decembrie 2017

Lacul ca un ceasornic




Frigul a pus valurilor
cătușe de gheață,
pare un CD imens
unde vântul
și-a înregistrat vocea,
o lentilă prin care morții
privesc cum carul mare
transportă singurătatea prin cer,
deasupra doi pescăruși se rotesc
urmând malurile
pline de trestii și țipirig
ca limbile unui ceasornic
pe un cadran
al cărui echilibru e ținut de frig.

Surpriză




O femeie și un bărbat s-au împrietenit pe facebook. După o perioadă în care au făcut schimb de amabilități ea îl invită acasă. Vai, ce rochie frumoasă, zice el, când se întâlnesc prima oară. Nu vrei să mi-o împrumuți și mie să văd cum îmi stă? 

luni, 4 decembrie 2017

Lumină adormită într-un nufăr






Dacă iubirea ar fi
o problemă de geometrie
m-aș preface
întindere de nisip,
sperând că o femeie
cu degete mici
ce-ar pute croi
unei păpuși adăpost
să traseze pe mine
linii și cercuri
până când formula optimă
aș învăța-o pe de rost.

Supliciu





Spațiul dintre ani este foarte strâmt. Sunt nevoit să mă subțiez atât de mult, încât aș putea trece printre două fire de nisip fără să deranjez eternitatea din ele.

Exercițiu de alungat singurătatea




Poetul are atât de multă imaginație, încât lipește postere cu femei goale pe ușa de la dormitor, apoi bate la ușă să-i dea drumul înăuntru.

duminică, 3 decembrie 2017

sâmbătă, 2 decembrie 2017

Inconveniente




Camera s-a contractat
din cauza frigului,
să nu-i apară 
vreo eczemă 
singurătatea s-a refugiat
sub preșul de la intrare,
inima mea
ce a luat forma patriei
a întrerupt
relațiile diplomatice cu iarna,
temându-se că unei femei
i-ar fi greu să încapă înăuntru
cu toate fanteziile.

Stiluri




Am observat că unii după ce fură pentru câteva generații se călugăresc. Denigrează lumina electrică în favoarea lumânărilor. Investesc în fabrici de salivă. Sunt revoltați că uterele nu lucrează în trei schimburi. Nu mai suport aceste umbrele toxice ținute deasupra capetelor noastre, deși siguranțele revoltei s-au ars. Din cauza lor rănile par lovituri de gloanțe din gheață după ce armele cu lunetă au fost sfințite.

vineri, 1 decembrie 2017

1 Decembrie






Îmi amintesc cum repetam
lecția de geografie
pe iarba crudă de sub arțari,
punctând conturul patriei
cu gărgărițe și bondari,
nu voiau să rămână pe granițe
nu cunoșteau acest anotimp,
se îndreptau insistent spre exterior
căutând în verdele timid istorie și timp,
și azi mai am nedumeriri și frisoane
că nu am aflat de unde știau micile gângănii
care este arealul limbii române.

joi, 30 noiembrie 2017

Frunza




Singurătatea pe străzi
laolaltă cu capace de bere,
cerșetori care nu știu să scrie
pentru a-ți elibera chitanțe,
frunză uitată de vânt pe asfalt
precum tăcerea unei femei
pe reverul unui bărbat
am urca-o cu liftul în camera mea
de la ultimul etaj,
înălțime de unde unii se aruncă
să vadă dacă le cresc aripi, 
începuse se respire
din cauza căldurii mâinilor mele
credea că s-a întors primăvara
să-i fie gardă de corp.

miercuri, 29 noiembrie 2017

Text scris despre mine




Nu mă visează nimeni,
dimineața m-aș trezi palid
ca și când aș fi stat întru-un flacon
cu incertitudini,
nu se gândește nimeni la mine
aș simți cum mi se subțiază cămașa 
să mi se vadă inima,
îmi ascult cardiograma 
aud cum sângele
pulsează din ce în ce mai încet,
înseamnă că mulți se străduiesc
să mă uite,
m-am împăcat cu ideea
că nu sunt decât o vioară
înfrunzind
la fereastra limbii române.

Bibliotecă




Moartea este lectura preferată a trupului. Am vrut să văd pe unde vine poezia spre inimă și am constatat că drumul era bătătorit de îngeri, încercând să-mi citească visele.

marți, 28 noiembrie 2017

Meserie





Frumusețea ei este atât grea, încât podeaua din scânduri de brad scârțâie. Să nu sperie razele de lună ce vor să ia locul singurătăți aduc un tâmplar să adune toate scârțâiturile și să le ducă în pădurea din apropiere.

Întâmpinare




De la poartă până la intrarea în casă am trasat cu zahăr tos un fel de trecere de pietoni. Frigul are prostul obicei să intre înaintea mea în casă. M-am gândit că nu ar strica ceva dulce și alb pe preșul de intrare pentru întâmpinarea iernii, chiar dacă nu am avut timp să scutur pașii din el murdăriți de toamnă.

luni, 27 noiembrie 2017

Mutații




Câinii celor ce au o legătură cu guvernarea acestei țări și-au modificat metabolismul. Nu latră, decât contra cost.

Cu inima rezemată de tereastră





Îți scriu de la marginea
suburbiei mele,
aici singurătatea
doare din ce în ce mai tare,
centrala eoliană din zare 
respiră în locul câmpiei,
vara rămasă în  păsări
se scurge în pământ
prin siluetele estompate
ale copacilor
obosiți de după amiezile
adunate în ramuri,
am aceeași  stare 
ca lacul din apropiere
căruia frigul i-a pus cătușe la valuri,
te anunț că nu mai pot veni
ceața a acoperit bornele kilometrice
pe care le-am plantat
la împlinirea fiecărei vârste
pe drumul către tine,
e târziu, curând se face beznă,
te rog, îngăduie acestor cuvinte
să te sărute pe gleznă.

duminică, 26 noiembrie 2017

Alternative





Viața mi se pare uneori o stâncă căzută în mijlocul drumului. Să mergi mai departe spre fericire ori îți folosești aripile de rezervă, ori îți cumperi o mașină de făcut tuneluri.

Convingeri



Cei de la salubritate nu măturase strada mea de singurătate și ceața. De teamă mama m-a rugat să o însoțesc până la biserică. La întoarcere tușea mai tare ca o ramură de copac contaminată de toamnă. Așa mi se întâmplă, zice ea, de câte ori trec pe lângă cimitir.

sâmbătă, 25 noiembrie 2017

Zăpada mi-a găsit cuvintele desculțe





A nins, 
ideile nu își mai pot menține echilibru
în propoziții,
lucrurile pe care le privesc
au o clipă de ezitare
până își definesc conturul, 
ar fi o imprudență și-un desfrâu
să mai număr
fulgii de zăpadă,
făcând noduri la batistă
acum când vremea
mi-a ajuns până la brâu, 
e un bun prilej
să-i transcriu șoaptele de aseară 
pe zăpadă
să văd dacă iubirea din ele
topește totul pe 100 de metri pătrați
și cerul devine senin,
așa cum îmi imaginam în copilărie
că inimă au numai oamenii 
ce iau aspacardin.

Amanta





Îi trimitea zâmbetele cu dricul să nu se emoționeze prea mult, iar la plecare plângea cu lacrimile de rezervă să nu-i păteze cămașa.

vineri, 24 noiembrie 2017

Pericole de neoprit




Cineva mi-a furat tinerețea
a înființat
filiale de iubire în oraș,
un intrus mi-a șters 
o parte din visele planificate,
mi-a rupt cămașa
să se vadă mâzgăliturile
lăsate  de unele femei pe inimă,
a schimbat
concentrația singurătății
am căzut în dizgrația cuvintelor,
semnătura mi-a fost prescurtată
să certific mai repede nopțile,
la o primă cercetare
bănuiesc un bărbat ce semăna cu mine.

Stres




Vecina mea care e bucătăreasă la cantina socială. Când vine acasă mai întâi spală muștele pe dinții să nu-i infecteze alimentele. M-a rugat frumos să am grijă de muștele mele de la etaj care au învățat versuri pe de rost pe de rost și le bâzâie în toată casa.

joi, 23 noiembrie 2017

Moartea e memoria universului




Ne măsurăm viața cu o lumânare aprinsă, având impresia că mai avem de căutat timp pe lumea aceasta. Când flacăra e aproape să se stingă constatăm că menirea noastră a fost să domesticim întunericul cu oamenii și lucrurile pe care le-am iubit.

miercuri, 22 noiembrie 2017

Cântând sub așternut




Nu sunt de acord cu Mark Twain care spune că orișice epocă inteligența este constantă, dar admit ideea că iubirea este la fel în toate orânduirile sociale. Matematic inima acoperă aceiași suprafață de pustiu.

Vecini noi




După ce alerg toată ziua prin oraș hainele mele sunt atât de obosite, încât nu observă că se învecinează cu un umeraș pe care freamătă o rochie de mătase.

marți, 21 noiembrie 2017

Veto




Cămașa mea a vrut să se sinucidă. Nu am fost de acord. Purta pe ea îmbrățișările femeii cu care acum un an striveam noapte între noi până răsărea luna.

La coadă la fericire




Un bărbat nu mai putea să viseze nuduri. De câte ori se trezea noaptea aprindea un băț de chibrit să vadă dacă nu cumva vreunul a dat fanteziile din jos din pat să-și facă loc lângă el.

luni, 20 noiembrie 2017

Tratament




Singurătatea are aceiași grupă sanguină ca mine. Când văd o femeie frumoasă îmi pun termometrul pe care îl port în căptușeala hainei. Mă simt ca atunci când sunt răcit. Să-mi treacă alerg acasă și în loc să-mi fac un ceai de tei din cauza emoțiilor prepar unul din cucută.

Capitalism





Cerșetorii nu dau chitanțe,
de fapt oamenii
îi plătesc să plece din viața lor
să nu le mai audă
tristețea din palme
foșnind ca o hârtie creponată,
cuvintele le sunt pline de migrene
le-ar sta bine
scrise pe poarta de intrare
a unei mănăstiri
sau lângă ziua de ieri
depozitată în penitenciarul dreptății,
anotimpurile îi uită la colțul străzi
unde stâlpul de electricitate
pare o santinelă a singurătății.

duminică, 19 noiembrie 2017

O semnătură prescurtată




Numele meu este asemenea unei salopete pe care o îmbrac zilnic la muncă. Spălată în fiecare zi cu săpun cazon să iasă apusurile din ea a intrat la apă exagerat de mult. Există riscul să-mi rămână mâinile și picioarele pe afară.

Propoziție navigabilă




Uneori mă simt ca o apă ce curge în toate părțile nefiind stăpânit de mâinile unei femei asemenea unor vâsle.

Botanistul




Pe balcon am numai ghivece cu plante carnivore. Aștept să se apuce să ronțăie oasele singurătății în iarna aceasta atâta timp când bondarii s-au ascuns sub hainele abandonate ale verii.

sâmbătă, 18 noiembrie 2017

Carnet de șofer




Inima mea nu  are carnet de șofer. Umblă prin lume fără să cunoască regulile de circulație. Nici visele nu au absolvit vreo școală de pilotaj și au o tehnică impecabilă de a mă purta spre cel mai luminos loc al iluziilor. Pentru orișice eventualitate în fiecare dimineață când plec de acasă las o scrisoare de despărțire, chiar dacă nu vreau să mă imit pe mine și caut rute ocolitoare pentru a nu face aceleași erori.

Prestigiul hoției





Banii au ajuns cel mai performant excitant. Îi determină pe unii să intre de bună voie după gratii fără să opună cea mai firavă rezistență.
Prestigiul hoției ne-a dus la suprema degradare. Trist este faptul că revolta nu mai este accesibilă tuturor.

vineri, 17 noiembrie 2017

La proces





M-a dat în judecată
pentru că am visat-o goală,
că  m-am imaginat cercel
prins la urechea ei
să o văd cum intră goală în pat,
am fost acuzat că am poreclit-o
”utilaj de deszăpezire,,
rugând-o să-mi deblocheze
porțile de zăpadă,
știam că soarele din trupul ei
topește tot 
pe o rază de 10 metri pătrați,
am pierdut procesul,
după ce am ajuns acasă 
mi-am adunat toate cămășile
și le-am dat foc
să scot singurătatea din ele.

joi, 16 noiembrie 2017

Zăpada




Îmi fură umerii și mâinile
apoi chipul puțin câte puțin
trupul îmi e un fost prieten
pe care nu mai am cu ce să îl închin.

Îmi ascunde  poteca
pe unde mă  furișam în mine
nu știe nicio limbă să îmi spună
că moartea e o viață fără vitamine.

Perforează singurătatea pe străzi,
repararea viselor e muncă de durată
de ce nu mai văd
în oglinzile retrovizoare ale inimii
trebuie zăpada întrebată.

miercuri, 15 noiembrie 2017

Visuri gata să moară




Ninge abundent
mă simt
ca într-un poligon de tragere,
mai întâi îmi dispar umerii
apoi chipul puțin câte puțin,
cuvintele se prescurtează
din cauza frigului
camera se contractă
atât de mult
încât visele îmi rămân afară,
singurătatea alunecă
mai repede pe zăpadă,
se ascunde
sub preșul de la intrare,
inima își caută o nouă poziție
aud cu oamenii mă uită
și o femeie frumoasă
foșnește într-o propoziție.

marți, 14 noiembrie 2017

Program pentru folosirea cuvintelor





Mă simt ca un școlar
înaintea tezei
la limba română
ce îmbrăca în secret
tricoul fratelui său mai mare
imprimat cu sute de cuvinte
să învețe mai repede,
azi nu știu
cum să dezbrac mai iute
cămașa impregnată
de apusuri și fum
ca oamenii să mă uite mai încet,
ceea ce e la fel
ca și când am răcit în copilărie
și aspirină o iau de-abia acum.

Necunoscuta din vis





Nu pot s-o strig, nu are nume,
indiferentă și  goală
se mută dintr-un vis în altul
răsfoindu-mi dezordinea personală,
umbra îi miroase a parfum
am tras cu urechea la trandafiri din grădină
să văd de s-a plimbat și pe acest drum,
un pictor a vrut să mă înfieze
în gândurile mele să îi dea de urmă,
dar fără să știe cum o cheamă
tabloul ar fi fost o operă postumă
i-am explicat unui taximetrist
că nu e o nălucă
i-am descris toate datele private
i-am spus că e convingătoare
când nu vrea să vorbească
să meargă în lume s-o aducă,
deși eram convins
că de nu-și schimbă domiciliul
nu cred să o găsească.

luni, 13 noiembrie 2017

Croitorie




Îmbrăcămintea unei femei reprezintă o colaborare cu cei din jur, o invitație la relații diplomatice. Dezbrăcată este un tablou rezemat de o pernă unde culorile sunt radicalizate, așteptând o dezbatere severă despre tăcere.

duminică, 12 noiembrie 2017

Răsărit






Florile de bumbac
din cearșaf
se deschideau până dimineața,
între cutele lui
ne rămâneau îmbrățișările
ca niște fâșii de ziar
cărora le-am dat foc,
scos pe balcon să respire
împreună cu o pijama și un furou
vrăbiile ciripeau la el
ca la un ecran
unde se vedea cum noaptea
strivită între trupurile noastre
născuse soare nou.

sâmbătă, 11 noiembrie 2017

Cu Ion Creangă în ghiozdan





Mamă îmi spunea
că voi merge la școală
însoțit de Ion Creangă
și amintirile sale
să nu-mi fac griji
că toate porțile caselor
vor fi deschise
să intre toamna,
numai că El,
dădea drumul găzelor
ascunse de mine în penar
să-mi ronțăie cuvintele
din abecedar.



vineri, 10 noiembrie 2017

Frunze filozofice





Toamna m-a silit
să îmi schimb limbajul
de parcă pe câmpul de luptă m-a învins,
apa din pahare a devenit murdară
orașul cu diplome de ceață a fost distins.

Sub poza de pe cartea de identitate
nopțile s-au refugiat devenind album
una câte una frunzele grațiate
îmi spun că scopul poeziei este însuși ea,
eu trăind într-un poem atât cât mă consum.

joi, 9 noiembrie 2017

Destin modificat





Dumnezeu încalcă regulile
stabilite de el,
intră în visele mele
le repară
bluza să-i fie deschisă
doar la doi nasturi,
când ne dăm mâinile
ne strecoară între ele o floare,
din pădure îmi aduce
lemne sfințite
să-mi încălzesc cuvintele,
îi dăruiește funii de lumină
să mă lege strâns de trupul ei
ca pe o tânără cruce.

miercuri, 8 noiembrie 2017

Când noaptea mea era mică




Mama era mereu ocupată,
la prima oră ștergea
soarele de pete
cu ștergar umed
să nu-mi apară pistrui pe față,
scutura preșul de la intrare
de pașii de ieri,
bătea cearșaful
cu o nuia
de ieșeau din el
toate visele necuviincioase,
fără să mă vadă
în fiecare dimineață
mă duceam în gradină
luam teiul în brațe
stăteam cu inima
lipită de el să îl încălzesc,
apoi îl strângeam ușor
 până când ramurile
îmi umpleau cana de ceai.

marți, 7 noiembrie 2017

Amurg de toamnă




Ajut lumina să traverseze grădina
obosită
se împiedica în rugii de mure,
timpul se internează în crizanteme
fugit din orologiile gărilor sure.


Mă prefac că nu îmi amintesc
iambii mei stângaci
unde o femeie uitarea o degustă
ca toamna în dorința ei de-a demola
să nu-i descoasă tivul de la fustă.

Deasupra o pasăre albă cu gânduri de ducă
desenează
cu săpun cuiburi de aer imense,
vreau să văd cum tresare sufletul meu
între ierburile care lent se usucă.

luni, 6 noiembrie 2017

Lumina văzută printr-o gutuie




Vântul a ieșit din birtul
de la colțul străzii,
vânzolește ezitările din oraș,
obosești să ai grijă de tine însuți,
frunzele au ascuns drumul
ce ducea la femeia iubită
ca niște meseriașe ale uitării,
o mai poți vedea
doar în oglinzile retrovizoare ale inimii,
nu mai sunt petale de trandafir
să am cu ce să mă hrănesc
să-mi măresc inocența,
este imposibil
să-mi găsesc pe chip sensuri și păreri,
va trebui să merg la casa părintească
să-mi cumpăr propriile mele tăceri.

sâmbătă, 4 noiembrie 2017

Curiozități



Ne-am îndrăgostit atât de tare, încât a doua zi am găsit hainele îmbrățișate în șifonier, șireturile de la pantofii mei se înnodase de șireturile de la pantofii ei, iar semințele din mărul care mușcasem amândoi începuse să lumineze ca lumânările de anul nou.