vineri, 30 septembrie 2016

Simțuri îngrijorate



De nu mai poți
să visezi,
încât să se deschidă
florile de bumbac din cearșaf.

De nu știi
să-i arăți câmpiei cu inima
drumul de maci
pe unde să ajungă la soare


Este ca și când ți s-ar arde
toate becurile din casă
și ar veni un patriarh
cu un felinar
din veacul trecut
să te întrebe
de ce nu mai suporți lumina.

Visele niște timbre devalorizate



În fiecare seară dorm pe câteva coli de hârtie albă între care pun indigo. Niciodată nu am reușit să țin amintesc un vis a doua zi. Dacă ea iese în oraș să vadă câți centimetrii mai are toamna să intre în parc și fulgerele ies să se închine văzându-i frumusețea vor rămâne imprimate precum personajele unui film pe peliculă.

joi, 29 septembrie 2016

Salvamar în Piața Victoriei




În timpul revoluției din 1989 a fost interzisă masturbarea în avioane, în camioane, în birouri și cinematografe  ca nu cumva teroriștii să atace instituțiile statului deghizați în spermatozoizi. Constat că nu toți au fost depistați când văd cum patria nu mai poartă sutien, nici rochie în fața celorlalte popoare pentru că aceștia  au germinat și i-au furat tot ce avea în șifonier.

Lecția de geografie




Îmi amintesc
cum repetam
lecția de geografie,
punctam conturul patriei
cu bondari și gărgărițe.

Nu voiau
să rămână pe granițe
în ruptul capului,
se îndreptau insistent
spre exterior.

Nu am aflat niciodată
de unde știau
micile gângănii
care este arealul
limbii române.

miercuri, 28 septembrie 2016

Nufăr plin cu fotoni




Umblu cu îmbrăţişările
imprimate pe cămașă
până voi găsi sediu
pentru o nouă filială
a iubirii.

Mă hrănesc
cu petale de trandafiri
să nu-mi orbească sângele
când ea,
își apropie de mine
soarele din șolduri.

De aș putea să mă privesc
de pe un astru
aș arăta ca un cătun
din vârful muntelui
racordat la zece noaptea
la energia electrică.

Cerul privit în oglinzile retrovizoare ale inimii



Singurului meu sacou i-am făcut asigurare casco. De câte ori apare stewardesa, de la scara cealaltă, îmi ridică brusc brațele ca și când m-ar obliga să zbor. Prietenii s-au săturat să îmi atragă atenția că am haina ruptă în jurul umerilor.

marți, 27 septembrie 2016

Conflict emoțional




Nu știu să dansez. De teamă să nu mă invite vreo femeie la dans pun șosetele să asculte tangouri 24 de ore pe zi. Vecinul a venit la ușa mea să mă întrebe ce este cu haosul ăsta muzical. Nu observase că papucii lui memorase o melodie de Julio Iglesias și îi mișcau picioarele în ritm de dans.


Ritual de dezorientare




Am renunţat să mai caut
umiditatea optimă
pentru săruturi,
să aduc adeverinţe
pentru a demonstra
că inima mea
are forma patriei,
am întrerupt
relațiile diplomatice
cu singurătatea,
nu are timp să citească
măcar fluturașii de salarii
aruncați pe străzi,
nu mai vulcanizez speranțe,
n-are rost,
capitalismul plantează prin parcuri
ciuperci otrăvitoare,
iar câinii în mahalale
latră contra cost.

luni, 26 septembrie 2016

Poem brumat




Camera s-a contractat
din cauza frigului,
să nu-i apară
vreo eczemă
singurătatea s-a refugiat
pe preșul de intrare,
tăcerile au devenit
eligibile
și-au stabilit
sediul de campanie
în delta
din inima mea,
i-ar fi greu unei femei
să încapă înăuntru
cu toate fanteziile.

duminică, 25 septembrie 2016

vineri, 23 septembrie 2016

Număr frunzele căzute, făcând noduri la batistă




Toamna produce prin copaci
un zgomot
asemănător unui război nereușit,
injectează frunzele cu frig
apoi le grațiază,
sunt nevoit să intru în bucătărie
să-mi încălzesc
cuvintele la aragaz,
fac flotări
să am forța necesară
să opresc planeta la ora de vară,
în zadar,
umbra mea s-a lungit mult
a devenit atât de grea,
încât a spart țiglele de pe casă.


joi, 22 septembrie 2016

Fața mea de masă e un tablou cu Mona LIsa



Vara s-a retras clandestin în jurul inimii femeilor când prima frunză a fost grațiată de soare. Acum umblu prin parcuri să găsesc o inimă fierbinte în spatele căreia să fac plajă fără să mă observe vreun critic și să spună că am comis un plagiat.

Poem atipic


 Am ascuns şezlongul
în pod,
alături de mulajele îmbrăţişărilor 
de săptămâna trecută
și meteoriții căzuți în curte
ca niște scrisori recomandate
aduse de vânt,
de câte ori îl vede soarele
începe operațiunea de bronzare
la fel cum începe ședința de guvern
în care se anunță că a schimbat
culoarea fluturașilor de salarii,
deunăzi uitând,
un manuscris pe el
am găsit tânăra cu părul scurt
din metafora
pe care o pudrasem cu zahăr,
plecată în strofa unde nu e interzis
să se facă nudism.

miercuri, 21 septembrie 2016

Cearșaf alb




Când cearșaful
îi simte pașii,
lăsând urme
crude pe covor,
așteptă
până temperatura lor
este memorată,
își deschide
florile de bumbac,
împarte lumina
pe toată suprafața
să nu rezulte zecimale,
apoi invită frigul afară
să doarmă
pe preșul de intrare.

Fața mea de masă e o oglindă obosită




De câte ori vine toamna mă spăl pe porțiuni de corp să nu dau jos de pe mine vara dintr-o dată. Îmi fac cardiograma să văd dacă sinusoidele imprimate pe hârtie au tăria să țină avalanșele de zăpadă ce urmează să acopere o parte din biografia mea. Medicul îmi spune să port permanent o lopată în căptușeala hainei pentru orice eventualitate. Este ca și când aș fi răcit în copilărie și aspirina o iau abia acum.

marți, 20 septembrie 2016

Inhalații cu miros de femeie goală




Îmi pun umbra
pe umeraş
când mă întâlnesc cu ea,
şi o abandonez în şifonier
să nu ne împiedice
îmbrăţişările,
renunț la acul de crevată
și la ideile sfredelitoare
cărora le-am făcut vârf
cu ascuţitoarea,
e posibil să îşi treacă
mâna peste inima
sau fruntea mea
și să își rănească degetele,
picăturile de sânge
pătându-ne şoaptele.

Glandă contra frigului




După ce ninge
prima oară
merg la mare,
aștept pe țărm
să văd
dacă iese din apă
vreo sirenă
să facă
un om de zăpadă,
având
coadă de pește.

luni, 19 septembrie 2016

Un lac cu mușchii blocați




Paznicii lacului,
nu au fost
prea atenţi
şi apa
a îngheţat.

Prin gheaţă
citea în stele
ca prin nişte lentile
în hibernare
prognoza meteo.

De pe mal
se auzeau
gemete surde,
venind din adânc,
erau valurile
cărora frigul
le pusese cătuşe.

duminică, 18 septembrie 2016

Portativ scris toamna



În timp ce vorbeam
cu ea,
la telefonul fix,
două rândunele
în zborul lor
spre tropice
s-au aşezat  pe fir,
să nu se dezechilibreze
îl strângeau cu ghearele
atât de tare,
încât cuvintele
ajungeau la mine
împărţite în silabe,
vocea ei,
căpăta inflexiuni
melodioase
ca şi când păsările
i-ar fi apăsat
coardele vocale
după cântecul lor.

sâmbătă, 17 septembrie 2016

Sensuri obligatorii




Mi-am făcut
marcaje pe inimă,
asemănătoare
celor pe unde trec
pietonii,
având antemergători
bunicii,
poate tata
vrea
să se întoarcă
acasă,
de atât întuneric
bastonul lui,
nu mai știe
pe unde
să ajungă la mine.

vineri, 16 septembrie 2016

Imaginația un viciu indiscret





M-aș rușina ca un nudist
pe trecerea de pietoni
dacă prietenii mei
ar afla din ziare
că desenez femei
aproape goale
pe uși imaginare
ca apoi să bat timid
să-mi dea drumul
înăuntru,
ca și cum aș intra
în sala
în care guvernul
ține ședința
despre cum se poate mobila
bucătăria
cu o lingură de lemn.

joi, 15 septembrie 2016

Viața ca o adiere de pelin




De câte ori ies în oraș
să caut pe străzi
fluturași de salarii
să știu care mai este
prestigiul sărăciei,
mă opresc
câteva secunde
în dreptul inimii
să-i văd
programul de lucru,
uneori mi se întâmplă
să întâlnesc
o femeie frumoasă
și fără nicio aprobare
dă drumul
focului de artificii,
trebuie să mă întorc acasă,
cămașa îmi este atât perforată
de parcă aș fi vrut
să prind cu ea
meteoriți căzuți pe tinerețea mea.

miercuri, 14 septembrie 2016

Nu prea mai semăn cu mine



Țin cură de slăbire
visele au devenit
supraponderale,
nu pot
să mă apropii de mine
atât de mult,
încât să aud
cum lumea mă uită,
îmi este greu
să intru printre cuvinte
să le citesc intențiile
când descriu trupul
unei femei,
nu am cum să pătrund
în frescele din catredale
pentru a ajuta sfinții
să dea pagina
la rugăciunea următoare,
meniul pe care-l folosesc
l-am copiat
de la teiul din curte
pe timpul toamnei.

marți, 13 septembrie 2016

Un text scris în piatră



Mi-am ascuns
umbra
sub o piatră,
eram îngrijorat,
ca ei,
să nu-i înnoreze
epiderma albă
ca floarea de bumbac
sau să-i fure
din flexibilitate
și să constat
că nu se mai poate
încolăci
în jurul inimii mele,
când am privit
în urmă
aceasta săruta
erele geologice
refugiate în rocă
de parcă ar fi fost
buzele unei femei.

luni, 12 septembrie 2016

Filialele iubirii



M-am îndrăgostit
în sălile de spectacol
de flautistele din orchestră,
ascultându-le,
când pipăiam piciorul scaunului
tresărea ca o ramură înflorită,
sub teiul din spatele
poligonului de tragere,
găurit de gloanțe
să poată servi o cană de ceai
soldații veniți din Afganistan,
dar niciodată în mare,
îmi era teamă că lava
din arterele mele
să nu se evapore apa
și sirenele să nu aibă haine de uscat,
nici în tramvaie,
temperatura ridicată a trupului meu
ar fi dilatat roțile
și la prima intersecție ar fi deraiat.

duminică, 11 septembrie 2016

Orgolii cromatice



De când am început
să adun
de pe cearșaf
molecule din epiderma ei,
asemănătoare
unor bobițe de sidef,
să le pun în clepsidră
pentru a îmbătrâni
mai încet,
vorbesc în somn,
deunăzi s-a supărat
atât de rău,
încât a deșurubat
toate becurile din casă
să nu o mai văd
dezbrăcată,
o comparasem
cu ”Madona din port,, de Dali,
pictură mai ieftină,
decât ”Madona Sixtină,, de Rafael.

sâmbătă, 10 septembrie 2016

Loc strâmt



În copilărie
șifonierul meu
avea o înălțime
de un metru și ceva,
pe lângă cel al familiei
mi se părea
un rege decapitat
sau câțiva copaci
pedepsiți să stea pe hol,
după ce am pus
prima oară
mâna pe un sutien
să văd
ce secrete ascunde
l-am auzit
cum se chinuie
să crească
să-mi încapă în el
cămașa înroșită
în dreptul
unde îmi bate inima.

joi, 8 septembrie 2016

Propunere europeană



Un vatman a propus Primarului General al Bucureștiului să mărească numărul de bănci rezervate ”mamei și copilului,, pentru că în tramvai se urcă multe femei însărcinate de o jumătate de oră.

Ironii capitaliste



Nu puteam
să-mi trag haina
peste inimă
ca lumea
să nu vadă
mâzgăliturile
scrise pe ea,
de unele femei,
nici să-mi trec
mâinile prin păr
să alung
gândurile ascunse,
văzând cum șoldurile
din fața mea
conjuga aerul
mutându-și greutatea
de pe un picior pe altul,
la urcare în tramvai
ni s-au pus cătușe
pentru a se eradica
furtul din buzunare.

miercuri, 7 septembrie 2016

Programul de lucru al inimii




Strivește trandafiri
pe inima mea
să-și ungă cu ulei
încheieturile
ca rezolvarea
problemelor de geometrie
a picioarelor ei
să fie mai ușoară,
sapă șanțuri de apărare în jur
să fie singura care știe
unde se află puntea de trecere,
îi montează oglinzi retrovizoare
să vadă dacă în trafic
vreo femeie necunoscută
are armă cu lunetă
ce omoară cu zâmbete,
este atât de preocupată
de inima mea
să nu sară vreo bătaie
când iubește,
încât a scăpat-o de la fereastră
într-un camion ce căra apusuri
ca pe un orologiu cu limbile sărite.

marți, 6 septembrie 2016

Text răvășit



Mirosul de femeie goală
îmi pătrunde în cuvinte,
versuri stau înșirate
ca niște proiectile neexplodate,
perdeaua are insomnii
și numără razele de lună,  
s-a dat alarma pe cearșaf
pare îngândurat,
paiajenul ce-mi împletește
în fiecare noapte visele
a uitat modelul plasei,
podeaua se abține
să mai scârțâie,
cămășile din șifonier
încep să bată
în dreptul unde îmi acoperă inima,
bărbatul din tablou
închide fermoarul portofelului
să nu-i citească nimeni
vârsta
din cartea de identitate.

luni, 5 septembrie 2016

Albastru prescurtat



Dacă văzduhul
nu e albastru
când ea vine la mine,
mestec flori de gențiană
sau fierb într-un ibric
câteva zambile
până pot scrie
cu aerul
versuri pe pereți,
degeaba am sărutat
ușa de la intrare
sperând că scârțâiturile
vor alunga norii,
dacă ea se hotărăște
să strivească
câteva petale de trandafir
pe inima mea
să-mi mărească
numărul de globule roșii,
cerul trebuie
să fie limpede în surâsul său.

sâmbătă, 3 septembrie 2016

Casă fără număr la poartă



Scutură preșul
de la intrare,
de zahărul tos,
am improvizat
o trecere de pietoni
să nu ajungă
în altă parte,
lasă cartea de identitate
pe măsuța din hol
să nu-i rămână
vreo îmbrățișare
pe  fotografie,
închide ferestrele,
din cauza frumuseții
ar da aerul afară,
în bucătărie nu intră,
a mai topit de câteva ori
cuburile de gheață
cu șoldurile,
își pune umbra pe umeraș
să nu înnoreze cearșaful.

Am descris succint
modul ei,
de a se apropia de pat.

vineri, 2 septembrie 2016

Căldură alternativă




Uneori nu pot
îndepărta norii
ce se adună
deasupra casei mele,
nu găsesc
mănușile de cauciuc
să nu mă electrocutez,
cămașa udă
o întind
pe sârma de telefon,
și aștept ca ea sune,
cuvintele îi sunt
atât de calde
încât se usucă
mai repede
decât dacă aș ține-o
la gura sobei.