miercuri, 31 august 2016

22 de versuri utile



Am rugat-o
să-și lase părul lung,
mă simțeam obligat
să-mi prescurtez
cuvintele din texte,
visele mele
erau mici,
nu aveau prestigiul
zborului de vultur,
îmi trebuia
un antemergător
spre gândurile sale,
de câte ori
atingea cearșaful
se transforma
în flori de bumbac,
nu găseam mereu
un nor prin apropiere
să le facă umbră
când soarele
ce se ridica lent
în arterele sale.

vineri, 26 august 2016

Iubirea a început să se sfiască de mine




Sunt pe punctul
de a închide
filialele iubirii din oraș,
se apropie termenul
de expirare
a autorizațiilor de funcționare,
acum dorm
pe o pătură de crizanteme,
nu mai pot transforma
cearșaful
în flori de bumbac,
păstrez sâmburii de măr
până la iarnă
să provoc cu ei avalanșe
peste biografia mea,
șterg orologiul
de orele în care am visat
până când am iscat primăvara
în piața centrală,
așa pregătesc eu lumea
să mă uite.

joi, 25 august 2016

Intersecție unde drumurile se transformă în nisipuri




Femeia de pe partea cealaltă
a străzii
nu vrea să traverseze,
de aici începe suburbia,
știe că în această parte a orașului
nu-i nici un panou luminos
cu reclame
la cămășile de noapte,
număr în gând
ce număr
ar putea avea la sutien
imaginându-mi că respiră
și aerul pentru ziua de mâine,
așa mi se întâmplă
când străbat orașul
după rute indicate de statui,
fac pe boemul
merg cu pantofii desfăcuți,
nu mă pot apleca
să-mi leg șireturile,
din cauza singurătății
erele geologice depuse în oase
mi-au invadat și șira spinării.

miercuri, 24 august 2016

Un trandafir pus în ghips



De se va rătăci
în visele mele
precum o pasăre
în cântecul său,
în afara de mine
nimeni
nu-i va simți lipsa,
să o recuperez
va trebui grabnic
să-mi fac cardiograma,
urmele ei,
vor apărea
pe hârtia milimetrică
sub forma
unor pete albe,
asemănătoare celor
de pe preșul de intrare
când singurătatea
îmi forțează ușa
și se tolănește în pat.

luni, 22 august 2016

Culegând raze de lună dintr-un nufăr



Înainte să-i ating
coapsele 
citesc horoscopul
să nu scrie
despre palmele mele
că au puterea
de a înflori lucrurile
și să mă trezesc
cu cearșaful transformat
în flori de bumbac,
studiez prognoza meteo
pentru că îi însoțesc
soarele prin artere
să nu se simtă singur,
de se înnorează
să îndepărtez norii
cu mâinile,
ca fulgerele
să nu-i electrocuteze simțurile,
talazurile adunate în mine
nu mi-ar da răgaz
să întocmesc
un proces verbal
cu eventualele daune
aduse mirosului de frezii
din epiderma sa.

sâmbătă, 20 august 2016

Idei cu temperatură



Dacă nu m-aș hrăni
cu trandafiri
nu aș ști să rezolv
problemele de geometrie
ale picioarelor ei,
nu aș putea
să imprim pe cearșaf
soarele
ascuns în epiderma sa
sau să-i încurajez
simțurile
să nu mai fie politicoase,
consum atâtea petale
cât să egaleze
greutatea inimii mele,
altfel cardiograma mea
ar fi o mâzgălitură
ce nu ar încălzi,
nici hârtia pe care e tipărită.

joi, 11 august 2016

Zgribulit între vise



Ca să fiu fericit
nu-mi trebuie,
decât o mică parte
din rotația
pământului
în jurul soarelui,
singura condiție
este ca planeta
să treacă
pe lângă coapse ei,
în timp ce dau norii
la o parte cu mâinile
să nu-i spele
săruturile mele de pe gât.

miercuri, 10 august 2016

Stări de mesteacăn fulgerat



Dacă în inima mea
ar avea loc un incendiu,
mă gândesc
ce flăcări frumoase
s-ar ridica
din gesturile
și zâmbetele ei,
din tăcerile de înger
ar rămâne
un contur luminos,
cum se întâmplă
cu sfinții
desenați pe pereți
când ia foc o biserică.


Inima mea e o dublură
a unui trandafir,
de s-ar întâmpla
să se aprindă,
primele lucruri
pe care le-aș salva
ar fi mulajele făcute
îmbrățișărilor ei.

marți, 9 august 2016

Text neignifugat



Singurătatea stă
ascunsă
sub formă de scârțâituri
în dușumeaua
din lemn de brad,
pentru a nu-i deforma
geometria pașilor
chem un tâmplar
să le tragă la rindea.

Ca șoldurile ei
să nu topească
cuburile de gheață
din frigider
și să-i ude tălpile
îl duc în grădină,
cucul de la orologiul
de pe hol ce ar putea
să-i răvășească fusta
cu cântecul
îi dau drumul
să zboare în pădure,
lucrurile acestea
le fac cu plăcerea
unui piroman îndrăgostit,
știind că voi fi plătit
cu mici incendii.

luni, 8 august 2016

Ceremonii inutile



Trebuie să-mi spăl
picioarele
de câteva ori pe zi,
altfel melancolia
adunată
de pașii mei
lasă urme fumurii
pe covor,
nu le pot curăța,
chiar dacă folosesc
peria de sârmă
sau ultimul detergent
pe care mi l-am notat
dintr-o reclamă,
sunt
în aceeași situație
îngrijorătoare,
deși știu
că toamnele mele
stau ascunse
sub preșul de la intrare,
de câte ori îl scutur,
nu cade din el
nicio frunză.

duminică, 7 august 2016

Autobuze vechi



După ce o ajut
să urce
în autobuz,
urmăresc vehiculul
câteva sute de metri,
supraveghindu-i roțile,
frumusețea ei,
este atât de grea,
încât cauciucurile
par dezumflate,
pot exploda
în orice moment,
alerg
până la următoarea
stație
și schimb șoferul
cu un înger,
știu că protejează
femeile,
chiar și pe cele
însărcinate în ultimul
sfert de oră.

sâmbătă, 6 august 2016

Monezi pe care e bătut chipul meu



Când nu mă vede
nimeni
incit femeile
să treacă clandestin
din inima mea
în poeme,
fac noduri
panglicii sângelui
să știu numărul
nopților desprinse
din epiderma mea,
iau pe ascuns
fanteziile
din simțuri
și le împrăștii
pe cearșaf
să rămân mai subțire
ca o curiozitate,
să mă  pot strecura
pe sub tricoul ei
în spatele inimii,
sunt asemenea unui hoț
ce-și fură mărunțișul
din propriile buzunare.

vineri, 5 august 2016

Ciorne cu respirația întreruptă



Șterg cuvintele
de pete
până se vede
musculatura ideilor,
le prescurtez
să nu se distingă
gândurile ascunse,
dacă e frig
le încălzesc cu vocile
depozitate
în numele meu,
de se înclină
de prea multă iubire
le pun sprijin inima,
să aibă prestigiu
le dau cu fixativ,
când nu reușesc
să-i descriu șoldurile,
încât să semene
cu două jumătăți de soare
le mototolesc,
câteodată poemul
este asemenea unui copil
pedepsit
că este prea frumos.

joi, 4 august 2016

Un traseu cu denivelări



De câte ori trasez
o trecere de pietoni
spre ușa casei mele
cu zahăr tos,
în speranța
că vreo femeie,
pe care o văd
din când în când
în oglinzile
retrovizoare ale inimii,
ar dori
să ajungă la mine,
deschid
umbrele de soare
peste cristalele albe
să nu se bronzeze
și ea,
să creadă
că a intrat mai întâi
întunericul,
ce are prostul obicei
să meargă mereu
înaintea oamenilor.

miercuri, 3 august 2016

Un text nepublicabil



Cautând ciuperci
otrăvitoare
pe dealul vecin
să hrănesc singurătatea,
mâinile mele
s-au sălbăticit de tot,
dacă mă apropii
de o femeie
trebuie să le ascund
sub fusta ei,
să nu mi se vadă
liniile din palmă
ce duc spre nicăieri,
precum un școlar
ce-și afundă
pumnii în buzunar
să nu-i descopere
învățătoarea
pământul de sub unghii.

Vizitând lumea




Pentru că bornele nu au fost fixate de-a lungul drumurilor la distanțe care să corespundă cu lungimea dintre două zile de naștere ale mele m-am văzut obligat să opresc mașina și să mă odihnesc după ce parcurgeam numărul de kilometri egali cu vârsta mea. De la o vreme fac pauză acolo unde se termină benzina.

marți, 2 august 2016

Tabieturile unui bărbat trecut de 45 de ani



De la o vreme
dorm mai bine
pe crizanteme,
nu mă trezesc
noaptea
să răcesc visurile
cu cuburi de gheață
sau să iau vreo pastilă
să-mi șteargă din memorie
”Histoire de la sexualite„
de Michel Foucault,
altădată citeam
programa școlară
a sărutului
până când inima
își săpa un șanț de apărare,
îmi ispășeam insomniile
imaginându-mi
că m-aș putea hrăni
cu petale de trandafiri
să las o urmă prin oraș,
dacă se întâmplă
să îmi fie cald
am avantajul
că pot privi
în miezul florilor
să văd cât de aproape e zăpada.

luni, 1 august 2016

Superstițiile eului



Când cumpăr
un ceas nou
îi scot toate limbile,
dacă are cuc
îl duc în pădure,
de câte ori soarele
ajunge în dreptul meu
gâfâie,
încercând să rotească
secundarul murdar
de hemoglobină,
nu am benzină
întotdeauna
să-l alimentez 
pentru a trece
peste mijlocul zilei,
trebuie să-l trag spre apus
cu frânghia roșie
a sângelui,
subțiată ca o propoziție
călcată în picioare
de spectatori
la ieșirea din sala de spectacol.

Cuvinte înrămate



De câte ori
vreo femeie
mă minte
că doarme
la marginea patului
ca imaginea mea
să aibă loc
lângă fanteziile ei,
mă uit în oglindă
să văd
dacă nu mi-am luat
pijamaua pe dos
și mă confundă
cu altcineva
sau de umbra
nu mi-a leșinat
pe sfârșitul numelui
și l-a prescurtat.
.