duminică, 31 iulie 2016

Un poem ce se uită repede



Mai sunt
câțiva centimetri
până la toamnă,
mă grăbesc
să fac dragoste,
lumina va deveni
mai amară
ca frunza de pelin,
cearșaful
se va  înnora
asemenea unei flori
de bumbac
peste care se apleacă
să-l culeagă
o mână de negresă,
tăcerile își vor mări tirajul,
ferestrele se vor îmbolnăvi
de insomnii,
mierlele se vor ascunde
în cântecul lor,
iar pantofii mei
încrețiți de griji
nu vor mai găsi
drumul către casa ei,
din cauza avalanșelor
de frunze.

sâmbătă, 30 iulie 2016

Arpegii scrise pe hârtie creponată



Uneori fac
rezumatul
gesturilor ei,
număr cutele
cearșafului
unde stau ascunse 
îmbrățișările,
măsor
câți milimetri
intră picioarele patului
în covor
sub greutatea frumuseții
în timp
ce își strânge părul
într-o parte
să nu răvășească
fanteziile,
privesc orologiul
să văd
dacă i-au sărit limbile,
încercând
să cronometreze
câte secunde se scurg
între fluxul și refluxul
trupului tău.

vineri, 29 iulie 2016

Drepturi de proprietate



Dacă țărâna
îmi va cere
să-i dau înapoi
cuvintele
folosite temporar
de care am grijă
să le șterg de pete
când mă strecor
pe sub cămașa de noapte
a unei femei
să-i aprind instalația
electrică din epidermă,
să-i înapoiez respirația
pe care o folosesc
să-i limpezesc
gesturile de oboseală
și să îi sting trupul
precum  lumina unei veioze,
să-i retrocedez visele
pe care le-am depus
la registratura iubirii
pentru a prinde un loc
mai în față pe liste,
toate i le voi restitui,
în schimb,
nu o să-i dau telefonul
unde păstrez poza cu cardiograma ei.

miercuri, 27 iulie 2016

Un mecanic ce știe să repare vise



Niciodată nu arunc
semințele de măr,
le păstrez
ca pe niște autografe
ale verii,
le-aș putea folosi
să-mi completez
clepsidra
prelungindu-mi viața
cu mirosul lor
de pelin strivit,
le țin 
de lângă inimă,
la iarnă
le voi aranja
în bulgării de zăpadă
ca în niște fructe albe
și-i voi arunca
în grădina ei,
poate la primăvară
vor încolți
și ea va descoperi
respirația mea
în frunzele tinere.

luni, 25 iulie 2016

Text tencuit cu regrete




Eu merg
numai pe partea
însorită a străzii,
nu ca pantofii mei
găuriți de griji
să se dilate
și să accepte șireturile
de altă culoare
ce nu știu geografie
nici cât o pasăre
paralizată de aripi,
sau umbra mea
să zâmbească
că o trec
printre coapselor femeilor
ce vin de la cumpărături
ridicându-și chiloții
din zece în zece metri,
nici pe departe,
sper ca soarele
să producă
puțin nisip din trotuare
să-mi pot completa clepsidra.

duminică, 24 iulie 2016

Tratat de timiditate



Nu a învățat
să umble prin mine,
cu zâmbetul ei
era să-mi provoce
delte în artere,
exploziile solare
din brațe
mi-au împrăștiat
aromele verii pe piele,
lumea din oraș
se uită după mine
de parcă aș fi
un traficant
de lanuri de grâu,
putea să-mi defecteze
funicularul
ce cară lumină
fabricii de hemoglobină
încercând să dea jos
visele din pat
să le ia locul,
într-o seară
când privea luna
neatentă,
m-a călcat pe inimă,
lăsând urme adânci.

vineri, 22 iulie 2016

Incident în fața guvernului




Vântul alerga sărăcia supraponderală prin Piața Victoriei poate va mai dă câteva kilograme jos. Un bărbat încruntat, de parcă o femeie frumoasă îl pălmuise că nu găsise figura geometrică perfectă a iubirii, scuipă de câteva ori spre clădirea guvernului. Din cauza rafalelor ura lui umedă aruncată printre dinți a ajuns pe pantofii unei doamne venerabile, condusă pe trotuar de un baston elegant, la câțiva pași în urma lui. Nu îți e rușine, s-a auzit o voce cu care puteai încălzi un godin. Taci domnule din gură, vrei să mă deoache cineva pe stradă?

joi, 21 iulie 2016

Un tei cu lacrimi de ceai



Îi coseam coaja
cu clorofilă
când apusul îl rănea
cățărându-se pe el,
îl asistam
ca un inginer de sunet
când înregistra
cântecul păsărilor
pe discurile din trunchiuri,
uneori fulgerele
închinau cerul
deasupra lui,
mă grăbeam
să îndepărtez norii
cu mănuși de cauciuc
să nu mă curenteze,
sub ramurile lui
în ziua
în care am plecat militar
din zâmbetul unei fete
am deschis
prima filială a iubirii,
acum,
în semn de prietenie
să părem la fel de osteniți
i s-au uscat câteva ramuri.

miercuri, 20 iulie 2016

Tălpi prin care se scurge soarele



De-ar fi știut cât de grea
e frumusețea ei,
încât ar putea îndrepta
o propoziție
rămasă fără conținut
sau vreo rază de lună
călcată de tramvai
refugiată pe hol,
de-ar fi citit în horoscopul
privighetorilor
cum tălpile ei evaporă
cântecele păsărilor
memorate în cercurile
din trunchiuri,
cum încălzesc întunericul
intrat clandestin
pe gaura cheii,
copacii din care e făcută
podeaua
ar fi răsărit în dormitorul
casei mele
și nici nu ar fi avut
de unde să învețe
atâtea scârțâituri.

marți, 19 iulie 2016

Gesturi finisate



Degetele ei
îmi alunecă
pe trup
de parcă ar vrea
să-mi citească
versetele biblice
din epidermă,
mâinile
îi sunt specializate
în olărit antic,
sunt ca o argilă
caldă
ce știe să șoptească,
cred că vrea
să mă facă din mine
un vas
în care să-și pună
fanteziile la înfrunzit.

luni, 18 iulie 2016

Atlasul cuvintelor



Aș putea să o păstrez
într-o idee
ce nu adoarme în trafic
pentru că-mi cere
ibrice de cafea,
în caz de urgență
când fereastra face febră
văzând-o dezbrăcată
ar putea să-mi spună
cât de mult să trag perdeaua 
să-i scadă temperatura,
dacă vreau
să-mi cumpăr
mobilă de bucătărie
două linguri
să-mi arate
în ce poziție să le așez
față de pădurea din apropiere
să nu se simtă în exil,
mi-e teamă
că mirosul de femeie goală
să nu-mi pătrundă în cuvinte
și la prima consfătuire
pe care o voi ține
despre asfințit,
ce atacă mereu pe nesimțite,
să se ardă
reflectoarele din sală de rușine.

duminică, 17 iulie 2016

Infidelitatea unei necunoscute



Am învățat
să conduc tramvaie
să pot fi angajat
pe linia cu care ea,
mergea
să-i simt în fiecare zi
mirosul de frezie
căzută pe gânduri,
îi luasem locul
unui înger
căruia îi anulase
permisul de conducere
pentru că dădea
drept bilete
petale de trandafir,
însă când i-am adunat,
pe o coală albă,
pașii rămași sub scaun
șă îi duc pe pragul
casei mele
să se obișnuiască cu greutatea ei,
am văzut
că aveau urme de răni
de la șireturi bărbătești.

vineri, 15 iulie 2016

Sentimente deconspirate



Să-mi administrez
visele mai bine,
fără să merg la reciclare
în fanteziile
unei femei
cu după amiezi în epidermă,
mă lungesc pe iarba
de sub teiul din curte
și ascult cum lumina
se transformă în ceai,
firele de un verde timid
ca niște degete subțiri
îmi intră prin păr
citindu-mi memoria
asemeni unor ace de patefon,
grădina ascultă
cum femeile
ce au făcut mâzgălituri
pe inima mea
râd atât de tare
de mi se dezleagă
nodul de cravată
din fotografia
de pe cartea de identitate.

joi, 14 iulie 2016

Libertatea de a înota în acvariu



Fluturașul de salariu
îi citesc
în bucătărie
la vremea când pasările
închid fermoarul înserării
să nu disting prea bine cifrele,
altfel aragazul
și-ar micșora flacăra
de nu aș mai putea aprinde,
nici țigările,
cuburile de gheață
din frigider
ar întrerupe relațiile
diplomatice cu mine,
și nu aș mai ști
prognoza meteo
de la polul nord,
lingurile de lemn,
cele mai importante
piese de mobilier
din casa mea,
înfrunzite din cauza
zâmbetelor ei,
s-ar transforma în rumeguș
să am sub ce să-mi ascund inima.

miercuri, 13 iulie 2016

Documente clasificate



Mi-am odihnit mâinile
în părul ei lung,
fără să deranjez prestigiul
cărării
pieptănată pe mijloc,
ca un tehnician îndrăgostit
ce dorește să-i transfere
gândurile ascunse
pe un CD,
am aflat
că nu acceptă,
decât propoziții
născute în solare,
șoapte ce nu nu știu
să roșească
asemeni telefoanelor,
vrea cu ardoare
întocmirea
unui proces verbal
după fiecare noapte de iubire
să-i arate primăverii
când va veni
că i-a exersat prospețimea
în tot cursul anului.

marți, 12 iulie 2016

Lumini speriate



Inima mea
este asemenea
unui un siloz,
construit
fără cadastru
pentru care moartea
amenință zilnic
cu demolarea,
aici îmi depozitez
iubirile
ca pe niște fructe
puse la uscat,
văzând
cum iarna măsoară
cu ruleta sângelui
distanța până la mine,
deși nu știe să numere.

luni, 11 iulie 2016

Arena cu frezii




Fluxul și refluxul
trupului ei,
a făcut
să-mi apară
pe epidermă
un desen
asemănător
unei coride
în care taurul
caută prin arenă
un trandafir
să-l dăruiască
toreadorului,
întrebându-se
dacă nu cumva
cele două cozi,
împletite
din părul lung,
vrea să i le lege
de coarne.

vineri, 8 iulie 2016

Căutând luna într-un nufăr



Am îndoit  străzile
din oraș ca ea
să treacă prin fața
casei mele,
nu am mereu
atât de mult zahăr tos
să-i configurez
o trecere de pietoni
până la ușă,
când plouă
mi-e teamă
să nu se rătăcească,
nu are curaj
să îndepărteze norii
cu mâinile goale
să nu o curenteze,
o simt
când se apropie
mirosul sprayului
îmi face umbra
să zâmbească,
iar soarele din șoldurile ei
îmi topește
cuburile  de gheață din frigider
de nu mai am cu ce răci fanteziile.

joi, 7 iulie 2016

Iconițe mâhnite



Demult am scrijelit
pe pomii din livadă
zeci de inimi,
înființam sedii
pentru filialele iubirii,
ramurile
se deconectau,
exista un loc omologat
pe unde să intre
primăvara
să sufle mugurilor
cum să înflorească,
deveneau imuni
împotriva frigului alb,
vântul
nu mai putea excava
anotimpurile
înscrise în trunchiuri,
dacă ea,
s-ar întoarce
și ar atinge
crengile cu privirea
acestea ar începe să bată
atât de puternic,
încât ar da toate fructele jos .

marți, 5 iulie 2016

Weekend noaptea



Uneori nu știe
unde a adormit soarele
în trupul ei,
să îl găsesc
nu mă apuc
să dau cu zarurile
sau să-i interoghez
după-amiezile din epidermă
poate fac vreo dezvăluire,
nici nu mă pitesc
după chipul meu
în tabloul din perete
în care mă străduiam
să pun cătușe tinereții
să nu mă părăsească
pentru a-l surprinde
pe undeva prin umeri,
nu,
pun într-o cană cu apa
creionul
cu care își conturează
ochii albaștrii
și acesta iese să îl înfrunzească.

luni, 4 iulie 2016

Lucrând la un text



Femeia pe care am văzut-o
în oglinda retrovizoare
a inimii,
deși nu o cunosc
o așez pe coala albă de hârtie,
îi trec mâinile prin  păr
să-i aflu fanteziile,
îi pun o pernă sub cap
ca vocea ei
să fie odihnitoare
să nu îmi provoace
ambuscade în artere,
îi dezgolesc umerii
să lumineze biroul
pentru a-mi găsi stiloul,
atât cât a durat zâmbetul ei
las și distanța între strofe,
mi-e rușine să-i umblu
sub fusta din mătase,
foșnește ca o hârtie creponată
și e posibil să audă vecinii,
cu toate astea
poemul nu sună la 112
să spună că un viol
este în plină desfășurare.

duminică, 3 iulie 2016

Mesaje citite pe stradă



Îi măsor pașii
cu ruleta sângelui
să aflu
cât să cioplesc
pragul de la intrare
pentru a nu se împiedica,
hemoglobina
îi memorează
curbura șoldurilor
să știu
pe unde să aprind
focurile
în epiderma mea,
să nu-mi sară
limbile la ceas
folosesc și respirația
de mâine,
de puține ori
am văzut o femeie
cu o frumusețe
atât de grea,
de m-ar căuta poștașul
să-mi dea
factura de telefon
m-ar găsi plecat.

vineri, 1 iulie 2016

Desene pe șervețelele albastre ale dimineții



Cred că aseară
am fost în visul
unei femei,
m-am trezit
cu un lănțișor de săruturi
la gât,
probabil am avut
o discuție cu ea
într-un nufăr
despre Veneția,
am găsit în păr
câteva stele
încă nedescoperite,
privirea
îmi era umedă,
de m-aș fi uitat
la un trandafir
l-aș fi putut stinge,
pe piept
am descoperit
imprimate
liniile cardiogramei ei,
cum pe un cearșaf
întins pe balcon
se observă
îmbrățișările
sub formă de  cute.