marți, 6 ianuarie 2015

De cînd a crescut salariul minim pe economie pot să îmi cumpăr mai multe iluzii

Din cauza creşterii salariului minim pe economie la mine prin copaci au apărut vrăbii ce cîntăresc căte două trei  kilograme. Partea proastă este că ele nu mai pot zbura și s-au înscris în liga pietonilor. Fiind ofiţerul stării civile pentru florile din grădina mea de fiecare dată vrăbiile ajung tîrziu la ceremonial. De cele mai multe ori florile nu mai au răbdare şi se împerechează în absenţa lui.
Primăvara le semnează certificatele de căsătorie ca să beneficieze semințele și să primească subvenția de căldură. Privighetorile nu mai cîntă în direct ca pînă acum. Din cauza bunăstării îşi fac înregistrări, videoclipuri şi le vînd. Activitatea lor după ce le-a crescut nivelul de trai constă în a  concepe o constituţie proprie nu ca acum cînd toate păsările din ţară se găinăţează pe unde apucă. Nici una nu mai consumă omizi pentru că o bufniţă le-a comparat cu politicienii.
Şi pe strada mea se văd schimbări. Nimeni nu mai aşteaptă ratarea. A avut loc şi o catifelare a prafului pe care îl traversăm mai ușor şi parcă viaţa se consumă mai mult în zonele unde s-a terminat copilăria celulelor şi au devenit producătoare de plăceri.
 Într-una din zile un vecin care își îmbrăcase stîlpii de la poartă în oglinzi înalte de doi metrii să se aranjeze  trecătorii în ele cu o slujbă frumoasă, fiind pedagog la liceul de fete din oraş a fost luat cu salvarea aşa din senin. Am aflat ulterior că din cauza creşterii salariului minim pe economie mîncase numai boboane cu zinc şi îi crescuse cantitatea de spermă atît de mult că era în pericol să nu explodeze și medicii de spital. Au epuizat stocul de păpuși glonflabile într-o oră.
Pînă acum ca să nu  mai pun și nopțile la numărătoare cînd mă întreabă cineva cîți ani  împlinesc am folosit nopți numai de la recuperări care în afară de cîteva defecte estetice și cîteva mustrări de conștiință au un întuneric sănătos în ele.
Dacă nu aveai unde să mori, că la noi  nu se mai moare pretutindeni ca în alte țări, ci numai pe la sediile partidelor, puteai să-ți dai duhul în smoala ei. De cînd cu plusul de bani pot să-mi cumpăr nopți noi cu spaimele intacte, cu un consum redus de somn. Se găsesc aici la magazinul din colț unde patron este preotul.
Creșterea salariului minim ne-a adus în situația să cumpărăm mai multe boli de durată mai lungă și mai grele, cîteva zeci de suferințe că între timp se mai ieftenise din cauza ofertei foarte mari a partidelor aflate la putere. Limonadă care provoacă tristeți, covrigi cu filigran asemenea găurilor negre ce activează confuziile și mărește salinitatea în lacrimi găsim în toate tîrgurile patriei.
Cu sumele suplimentare am vrut să fac un pariu cu o femeie frumoasă ce aștepta în fața Casei Poporului să se sfîrșească săptămîna. I-am spus că o să-i găsesc calea către patriotismul din ovare, chiar și cu lumina stinsă. Mi-a spus că este de acord cu pariul numai dacă am un stilou cu peniță de aur să-i scriu în cartea de onoare impresiile lăsate după vizită.
Mai puteam să cumpăr surîsuri cu reumatism, scoici care se deschid numai în fața bărbaților impotenți și un grajd lung ca urlet în care să-mi depozitez înjurăturile. Nu am mai avut parale să-mi procur un pistol kalașnikov ca să împușc toate idealurile ce mă țin într-o stare de erecție permanentă și nu mai pot participa la mitinguri.

luni, 5 ianuarie 2015

Nu mai accept decît singurătăți de lux

Nu există nici un hotel de lux în partea de nord a paradisului. Văd fel de fel de oameni, turişti, bancheri, politicieni cu anotimpurile neterminate, întrebînd în stînga în dreapta dacă mai sînt locuri libere. Unii se interesează dacă mai este teren disponibil să îşi construiască locuinţe. 
Uneori memoria colectivă este de zeci de ori mai scurtă decît cea individuală. Altfel nu înţeleg cum lumea aceasta caută un loc imposibil de identificat chiar şi cu sateliţi americani sau spioni evrei. Oare ei nu ştiu că toată viaţa strîngem în braţe fiinţa iubită şi cînd ne uităm cu atenţie constatăm că din ea nu a mai rămas decît o cruce de lemn? Oare ei nu ştiu că zvonurile prin republica noastră de capitalişti sînt mai dese ca anunţurile matrimoniale. 

De unde au scos-o pe asta cu paradisul nu pot să-mi dau seama. Am crezut că cei ce vin la mine vin din curiozitate că au auzit că vreau să împăiez sărăcia şi să o duc la muzeul Luvru sau că sînt în căutarea unui chirurg să schimb sexul singurătăţii.  
Este foarte dificil să ai o inimă ca a mea. Cum vede o femeie îi confiscă un zîmbet îl transformă în stilou şi se apucă să o deseneze. Îi umple braţele de tone de mîngîieri, o delapidează de vise. Îi creşte temperatura interioară cu panouri solare aşezate pe fese. Inima mea este un imperiu de dorinţe cu studii superioare. 
Aici cele mai interesante lucruri sînt textele protocolare prin care dragostea este rugată să îmi finiseze simţurile. În inima mea bucuriile şi tristeţile nu se devalorizează, iar lacrimile sînt expediţii neformalizate printre amintiri. 
Nu mai accept decît singurătăţi de lux. Dacă exista cu adevărat un hotel al paradisului nu adăposteam eu toată imaginaţia mea la unul din etaje?  Nu aş fi cumpărat o tonă de detergent capitalist să fac curat la parter şi să depozitez toate visele pe care am fost în stare să le produc ca pe nişte plăceri subversive? 
Aş fi deschis conturi în băncile din apropiere în toate clădirile entuziasmului, Paşii mei ar fi devenit primăvăratici și lucrurile din jur și-ar pierde formele.I-aş fi zis, ţine-ţi pulpele lipite să cred că eşti mai tînără. 
Într-un fel îmbrăcăminţile unei femei reprezintă pauza materială pe care iubirea şi-o ia. Aş fi adus şampanie cu papion, colecţia mea de pasiuni, maşina de spălat cuvinte ca acestea să se potrivească exact în vers. Aş fi aranjat stelele după cum au femeile nasturii la bluze. 
Ar fi fost o plăcere să privesc perdelele din  hotelul de lux al paradisului şi să visez iubita mea din tinereţe care umbla cu o şurubelniţă magică la ea să-mi dea virilitatea mai tare. Aş pune păsările să facă taximetrie, cărînd lumina între păcatele mele. 
Partea ridicolă este că întotdeauna gîndesc imposibilul.