duminică, 19 noiembrie 2017

O semnătură prescurtată




Numele meu este asemenea unei salopete pe care o îmbrac zilnic la muncă. Spălată în fiecare zi cu săpun cazon să iasă apusurile din ea a intrat la apă exagerat de mult. Există riscul să-mi rămână mâinile și picioarele pe afară.

Propoziție navigabilă




Uneori mă simt ca o apă ce curge în toate părțile nefiind stăpânit de mâinile unei femei asemenea unor vâsle.

Botanistul




Pe balcon am numai ghivece cu plante carnivore. Aștept să se apuce să ronțăie oasele singurătății în iarna aceasta atâta timp când bondarii s-au ascuns sub hainele abandonate ale verii.

sâmbătă, 18 noiembrie 2017

Carnet de șofer




Inima mea nu  are carnet de șofer. Umblă prin lume fără să cunoască regulile de circulație. Nici visele nu au absolvit vreo școală de pilotaj și au o tehnică impecabilă de a mă purta spre cel mai luminos loc al iluziilor. Pentru orișice eventualitate în fiecare dimineață când plec de acasă las o scrisoare de despărțire, chiar dacă nu vreau să mă imit pe mine și caut rute ocolitoare pentru a nu face aceleași erori.

Prestigiul hoției





Banii au ajuns cel mai performant excitant. Îi determină pe unii să intre de bună voie după gratii fără să opună cea mai firavă rezistență.
Prestigiul hoției ne-a dus la suprema degradare. Trist este faptul că revolta nu mai este accesibilă tuturor.

vineri, 17 noiembrie 2017

La proces





M-a dat în judecată
pentru că am visat-o goală,
că  m-am imaginat cercel
prins la urechea ei
să o văd cum intră goală în pat,
am fost acuzat că am poreclit-o
”utilaj de deszăpezire,,
rugând-o să-mi deblocheze
porțile de zăpadă,
știam că soarele din trupul ei
topește tot 
pe o rază de 10 metri pătrați,
am pierdut procesul,
după ce am ajuns acasă 
mi-am adunat toate cămășile
și le-am dat foc
să scot singurătatea din ele.

joi, 16 noiembrie 2017

Zăpada




Îmi fură umerii și mâinile
apoi chipul puțin câte puțin
trupul îmi e un fost prieten
pe care nu mai am cu ce să îl închin.

Îmi ascunde  poteca
pe unde mă  furișam în mine
nu știe nicio limbă să îmi spună
că moartea e o viață fără vitamine.

Perforează singurătatea pe străzi,
repararea viselor e muncă de durată
de ce nu mai văd
în oglinzile retrovizoare ale inimii
trebuie zăpada întrebată.